De ce să folosești aranjamentul de tastatură *Romanian for programmers*

Mai apare din când în când discuția asta și întotdeauna sunt uimit că lumea nu știe care e cea mai simplă și naturală cale de a avea acces la caracterele românești pe orice tastatură, fără să fie mare confuzie. Știu că există un aranjament de tastatură oficial de limba română, care înghesuie caracterele românești pe tastele cu caractere speciale, lucru care îi face pe oameni să tot schimbe între aranjamente pentru a tasta acele caractere speciale, care sunt de negăsit în varianta românească. O problemă sordidă dacă, de exemplu, ai fi programator, pentru că acele caractere speciale sunt extrem de folosite în fiecare zi din viața unui programator.

Așadar, s-a făcut acest aranjament, care acum poartă numele de „RoProg” sau, pe lung, „Romanian for programmers” - „Română pentru programatori”. Nu, nu trebuie să fii programator ca să-l folosești și, de fapt, e aranjamentul implicit pentru limba română pentru cam orice sistem Linux. Motivul pentru care vrei să-l folosești e foarte simplu: e extrem de intuitiv. Dacă vreți (și vă displac programatorii) puteți să spuneți că motivul pentru care e așa simplu e că pe programatori nu prea-i duce capul prea departe. Orice motiv, numai uitați-vă un pic cât de ușor e să scrii cu RoProg.

În primul rând, tasta de bază pentru diacritice pe acest aranjament este Alt-Gr, sau ALT-ul din dreapta. Mie îmi pică foarte natural degetul mare de la mâna dreaptă pe el, și probabil după un pic de exercițiu și vouă. Apoi avem așa:

  • Alt-Gr + i = î,
  • Alt-Gr + SHIFT + i = Î,
  • Alt-Gr + s = ș,
  • Alt-Gr + SHIFT + s = Ș,
  • Alt-Gr + t = ț,
  • Alt-Gr + SHIFT +t = Ț,
  • Alt-Gr + a = ă,
  • Alt-Gr + SHIFT + a = Ă,
  • Alt-Gr + q = â,
  • Alt-Gr + SHIFT + q = Â

Combinația de trei litere nu e chiar așa de dificilă precum pare, și ce e cel mai important e că dacă nu scriai cu diacritice până acum, e foarte simplu și ușor să scrii cu diacritice, doar având un Alt-Gr în plus de apăsat. Aranjamentul acesta îți aduce și alte caractere foarte utile:

  • Alt-Gr + e = €,
  • Alt-Gr + c = ©,
  • Alt-Gr + w = ß,
  • Alt-Gr + p = §,
  • Alt-Gr + l = ł,
  • Alt-Gr + d = đ,
  • Alt-Gr + < = «,
  • Alt-Gr + > = »,
  • Alt-Gr + [ = „,
  • Alt-Gr + ] = ”

Dar secretele nu s-au oprit aici. Aranjamentul acesta conține și o sumă de combinații „ciudate” care îți permit să obții caractere cu accente ciudate. De exemplu pentru ç folosesc Alt-Gr + = (apăsat, eliberat) urmat de c. Poți pune așa accente. De exemplu pot să pun ę cu Alt-Gr + 6 urmat de e sau à á cu Alt-Gr 7/9 urmat de a.

Partea absolut genială? Caracterele pe care le vezi normal imprimate pe tastele tale de la tastatura en-us sunt acolo, la locul lor. Și le ai pe toate astea pe un singur aranjament. Cum puteți să-l selectați? Păi, simplu. E implicit în Linux, iar pe Windows este selectabil din aranjamentele disponibile pentru limba română. Pe MacOS nu știu, dar chiar și pe sisteme din epoca de piatră e posibil să se folosească acest aranjament, deci sigur se poate. Actualizare: se poate. Pe MacOS urmați acest ghid, mulțumesc contributorilor de acolo pentru efort și lui Ionuț Staicu de la DevForum pentru că mi-a dat link-ul.

Este incredibil de simplu să scrieți în Română, și nu există niciun motiv să nu o faceți. Poate cu excepția suveraniștilor. Ei sunt atât de români că n-au nevoie să scrie corect în limba română, e modul în care recunoști un suveranist, caz în care ma scuza-ti domnii suveransti ca vam deranja-t cu sugestia de a scrie corect romaneste.

PS: mai scriam despre asta de prin 2007, de pe vremea când blogurile erau despre altceva, și lumea insista că nu are nevoie să scrie în limba română. Era și-atunci, e încă și acum. Și încă cred că Secărică ar trebui numit erou național pentru cât s-a luptat ca lumea să poată scrie corect.