Rușinea de a face treburi casnice

În iarnă râdeam de postările legate de spălatul vaselor. Fairy alesese prin Adi Hădean câțiva bloggeri care să se filmeze în timp ce spală vasele și să se simtă oameni mari: uite, în sfârșit am spălat noi vasele, nu doamnele, de parcă tocmai ar fi făcut un mare sacrificiu.

Aș zice că mă miră numărul de băieți mai mari de 18 ani care nu știu să spele vasele fără să le-o ceară cineva. Dar nu mă miră, și nu mă miră nici numărul de fete/femei de aproape 25 de ani care refuză să spele vase ca un punct de glorie din CV-ul lor. Și o să vă zic de ce.

În imaginea românească asupra vieții de familie, bărbatul dă ordine și femeia execută. Nu în pat, familia românească nu are și nu poate avea doi adulți funcționali sexual – ne e chiar rușine de așa subiect. Copiii români sunt singurii care se nasc prin fotosinteză, de-aia se zice că românul e „român verde”. Femeia conduce casa, bărbatul face treburile ‘de pe lângă casă și în afara ei’ cu excepția cazului în care nu le face. Lucrurile s-au mai schimbat de-atunci, dar doar în sensul că femeia mai are și loc de muncă de 8 ore și e proastă la volan, iar bărbatul poate să fie în casă un trântor venal pentru că „el aduce banii”.

Fetele de 20 de ani știu deja că trebuie să pună mâna și să fie gospodine. Dar pentru că asta le zic mamele lor, spiritul de rebeliune le îndeamnă la a face exact opusul, așa că de cum scapă de acasă (facultate, cel mai des) uită trei chestii foarte importante în viață: gătitul, curățenia în casă și curățenia corporală((nu, fetelor, parfumurile de doi lei date în abundență nu compensează pentru lipsa dușului)). Cumva li se pare că devin fete-n casă și gospodine, și cumva chestia asta e o chestie oribilă.

Ăsta e motivul pentru care singurul lucru mai murdar decât o cameră de cămin de băieți este o cameră de cămin de fete. Fetele mimează dezinteresul, după care îl adoptă, după care îl transformă în motiv de glorie. Orice, numai să nu pară că sunt mai proaste decât prietenele lor.

Nici băieții nu sunt mai grozavi. Evită curățenia cu obstinație; dacă se poate mânca din farfurii de plastic și cu tacâmuri de plastic e perfect. Asta, sigur, cât timp stau singuri, că după aia își doresc să fie serviți. Nu mi-e clar dacă chiar își doresc asta, sau pur și simplu li se oferă și ajung să pretindă.

Soluția e simplă. Nu e pic de glorie în ocolitul treburilor casnice; ele sunt necesare și mai ales utile; ele fac diferența între locuitul într-o casă normală și o cocină. E cât se poate de normal să cureți apartamentul în care locuiești. Și da, e mult de muncă pentru a ține o casă curată și treburile astea trebuie împărțite, că de-aia te-ai combinat cu Paraschiva, ca să împărțiți chestii, nu ca să îți facă șmotru prin casă pe lângă alea opt ore pe care le muncește zilnic.

Și de-asta e atât de neadecvată campania aia cu Fairy; pentru că orice om care spune că „de sărbători spală el vasele, ca să arate ce generos e” e un netot fără margini. Nu e niciun motiv de glorie în ignoranță.