Să învățăm să savurăm

Dacă e ceva mai enervant decât hype-ul pe care îl fac oamenii de la HBO în jurul serialului Game of Thrones, acel ceva e gașca de plângăcioși care îl privesc. Și au început să apară, natural, deranjați că de data asta nimeni nu a leak-uit primele episoade pe net, deranjați că nimeni nu le poate satisface adicția instantaneu, că, Doamne iartă-mă, trebuie să aștepte următorul episod ca niște sălbateci.

După ani, poate 5, poate 10, sau poate 15 ani de furat conținut, de satisfăcut nevoia imediată, ideea că trebuie să aștepți pentru următorul episod e dureroasă. Că nu poți să-ți satisfaci foamea imediat, e oribil. În loc să savureze în așteptare oamenii plâng că nu se poate mai repede. În loc să-și organizeze seara de luni pentru o vizionare plăcută, se trezesc la 4 dimineața, de parcă cele 16 ore ar schimba conținutul pe care îl consumă. De parcă nu ar putea să se trezească la 6 și să urmărească episodul online. Nu mai e un conținut de care se bucură, ci conținut pe care îl consumă. Fiecare episod nu mai e un capitol dintr-o poveste pe care o gustă, ci încă o felie de drog pe care o consumă.

Iar cei care refuză să se trezească la 4 dimineața ca să vadă un episod o să plângă toată ziua că nu vor să primească spoilere. Că așa suntem noi maturi, nu suntem în stare să ne bucurăm de un episod dacă știm că Arya moare la sfârșitul primului episod omorâtă de vrăjitoarea cu părul roșu. Cei 15 ani de furt de conținut ne-au transformat în niște copii imaturi, incapabili să se abțină când e vorba de culoarea drogului pe care îl consumăm. Faptul că Jon Snow revine, că de fapt nu a murit, o să le strice oamenilor vizionarea. Păcat.

Eu sper că oamenii vor învăța cum să savureze un fenomen. Că o să înțeleagă ce plăcut e să știi ce vei face luni seara de la ora 8. Și dacă de spoilere vă e frică, închideți Facebook-ul pentru o zi. O să fie o vizibilă îmbunătățire adusă vieții personale.