Să ne pregătim de rezistența prin cultură

Acum că tot internetul plânge că a ieșit PSD-ul, m-am gândit să scriu un mic ghid de rezistat prin cultură. Pentru cei care au gustat un pic de libertate sub Cioloș în echipă cu Iohannis, reîntoarcerea dictaturii comuniste poate să însemne un mic șoc. Ce poți face ca intelectual român altceva decât să reziști prin cultură? Hai să ne întoarcem spre ilustra generație optzecistă, să învățăm de la ea.

În primul rând, pentru intelectualul de rând, musai să scrieți un manuscris pe care să-l băgați în dulap sub lenjeria intimă, între șosete. Va fi un material bun peste patru ani când se schimbă guvernul, veți putea vorbi despre drama personală și teama că sunteți permanent urmăriți – în plus veți putea susține că nu ați fost publicat pentru că v-a tăiat cenzura, nu pentru că textul e slab.

Cu puțin noroc textul ascuns în sertar nu va fi citit de nimeni niciodată, iar calitățile lui vor crește cu fiecare repovestire. La o adică nici măcar nu trebuie să aveți un text, se poate inventa existența unuia. Important e să fie tipărit (sau scris de mână, mai bine) și dosit în sertarul cu șosete, face o poveste bună.

Pentru cei cu șansă de a deveni miniștri de externe sau șefi de cea mai bogată editură din România, e recomandat un exil la conacul lui Enescu de la Tescani sau la Păltiniș, pe banii statului. Acum e folosit ca muzeu, am impresia, dar pentru cultură și rezistența aferentă se poate face o excepție. Și la Păltiniș e frumos, aer curat, pârtie, chestii d-astea.

Ce mai puteți face e să scrieți texte elogioase la adresa inf. c. d.((infractorului condamnat definitiv)) Liviu Dragnea. Luați exemplu și de la domnul Manolescu: nu a fost o problemă să mușamalizeze o discuție despre validitatea tezelor copiate ale lui Ponta pentru că dumnealui era prim-ministru, o să fie ok și pentru voi să pupați un fund de conducător. Important e să curgă din preaplinul bunăvoinței Excelenței sale, Liviu Dragnea, infractor condamnat definitiv.

În rest, e important să rămâneți calmi. Aveți deja exercițiu – după terorizantul regim Năstase, după sufocanta dictatură Băsescu, după deriva Iohannis și gura de oxigen numită Cioloș urmează patru ani în care să scrieți deprimant despre păduchi și alte chestii intelectuale. Națiunea are nevoie de voi ca să o deprimați mai tare! Rezistați prin cultură, ăsta e momentul vostru! E nevoie de ARTĂ!

PS: Da, da, știu că anii ‘80 au fost dramatici. Cunosc prea bine, pe pielea mea, ce au însemnat anii ‘80 pentru România. Optzeciștii însă au ieșit foarte bine din anii ‘80 și acum sunt mai joviali ca niciodată – ei au rezistat cu succes în toate schimbările politice post-decembriste. Întrebați-vă cum.

Conacul de la Tescani, loc de crudă suferință

Conacul de la Tescani, loc de crudă suferință