Să plîngem după faptul că nu se mai fură ca pe vremuri

De curînd, speriați probabil de problemele legale pe care le prezintă filantropia cu materiale pe care nu le deții, Gigapedia s-a dizolvat benevol. E păcat, într-un fel era fun să ai acces la atîta amar de cărți. În realitate, însă, era o mare problemă pentru vînzătorii de carte.

În mare parte, Gigapedia sau library.nu era o colecție de cărți tehnice sau de specialitate, cărți rare, nu foarte ieftine de felul lor. Intelighenția din țările sărace, precum România sau Rusia, a prosperat din cauza unor astfel de locuri unde găsești lucrurile muncite din greu moca. Ceea ce însă mi se pare foarte ciudat este atitudinea celor care foloseau, care nu se sfiesc să pună astfel de elogii:

Da, este adevărat că nu era prea plăcut pentru autori, pentru că în felul acesta nu își mai vindeau cărțile pe de altă parte însă, marele plus al acestui site era accesul liber la informație și cunoștințe. Cărți pentru care în mod normal trebuia să plătești 30, 50, 100$ erau disponibile în mod gratuit pentru toți cei care erau avizi de informație, însă nu își permiteau să o procure.

Oamenii de genul ăsta au nevoie de o înțelegere mai clară a termenului ‘liber’/libertate. În imaginația oamenilor, libertatea este accesul liber la orice, să zicem. Este? Dacă este, atunci lăsați-mi accesul liber la banii din salariul vostru. Sau la mîncarea de la voi din frigider.

Știți, oameni buni, de ce trebuia să plătești 30, 50, 100 de dolari pentru niște cărți? Pentru că acele cărți au fost muncite, cineva a stat sa gîndească lucrurile respective, a făcut eforturi mari de documentare (inclusiv cumpărat cărți de 30, 50 sau 100 de dolari). Și nu uitați, cînd cumpărați o carte, printre altele dați un avans la următoarea carte de același autor/echipă de autori. Cu alte cuvinte, contribuiți la sporirea bogăției culturale, nu la risipirea ei.

Fiecare lucru costă. Grow up.

PS: pentru că mă irită faza aia cu ‘avizi de informație’. Avid = înfometat. Doar pentru că îți este foame, aia nu înseamnă că ar trebui să fii hrănit. Vă mai amintiți de fabula cu greierele și furnica?

Comments

Să plîngem după faptul că nu se mai fură ca pe vremuri — 15 Comments

  1. Pingback: Inabilitatea de a mai discerne binele de rău | Fly on the Windscreen

  2. Absolut corect.

    Si pana la urma, de cate carti de 100$ are un profesionist nevoie pana sa intre in bani? 10? 20 sa zicem, pentru doctori?

    • Probabil la doctori de mai multe, dar doctorii nu sunt atît de liber profesioniști ca programatorii – de obicei școlile pe care le fac le asigură materialele de învățat.
      Programatorii, PR-iștii și alte meserii adiacente însă, au nevoie de ceva kickstarters, după care ar putea să-și permită cărțile. Dar majoritatea le văd ca niște costuri prea mari deși sunt ridicole comparat cu banii pe care îi fac. Mai ales că nici nu îți trebuie FOARTE multe ca să te apuci de treabă și să faci mai mulți bani, cum zici și tu.

    • Si eu am doar softuri cumparate pe calculator si pe celelalte device-uri!
      AMa vine si întrebarea: de ce cineva are nevoie de smartphone dacă nu-si permite internet mobil si sa cumpere apps-urile pe care le vrea? Doar pentru show off?
      Nu mai rețin exact pe care blog Citeam comentariul unui roman, care se plangea de prețurile la Windows7(parca), si care a venit cu o rezolvare incredibil de stupida: sa fie prețuri mai mici in Ro si celelalte tari mai sărace! Really?????? Romanii si business-ul sunt 2 chestii total paralele!

    • 🙂 Suntem și mîndri și fuduli, din păcate; dar tot nu pricep nici eu cum îți iei smartphone special pentru a-l ‘sparge’ și a pune aplicații pe bani. Pînă la urmă ce mama lor de aplicații pe bani își pun oamenii că eu nu pricep. Jocuri?
      Mă rog, chestia asta cu ‘noi merităm deci nu respectăm munca altora’ e atît de adînc întipărită în mințile românilor că cu greu se mai poate scoate.

    • Asta cu preturile e alta problema – da, pentru Romania sunt foarte mari pentru marea majoritatea populatiei, si e normal ca multa lume sa ceara sa fie mai mici. Pe de alta parte, Microsoft e o firma al carui scop e profitul, deci daca si-au facut calculele si li se merita sa vanda mai putin la preturi mai mari, e doar problema lor, si isi asuma riscul ca produsul sa se vanda slab pe o anumita piata datorita preturilor mari.

    • Altă discuție, alt context. Nu vreau să deviez discuția în direcția respectivă; o să o fac într-o postare ulterioară.

    • Chiar daca am unele softuri piratate pe calculator, recunosc ca nu e ceva moral si nu ma laud cu asta – daca vreodata nu se vor mai putea pirata, as zice – ghinion – si as cauta alternative gratis sau cu plata mai ieftine, nu m-as plange ca nu le mai pot pirata.

    • Pînă la urmă asta era și ideea pe care încercam să o subliniez eu. Că ok, unii din noi mai piratează; dar nu e nici un motiv de mîndrie în chestia asta, și peste tot încerc să explic că nu e ok să ne dăm rotunzi cu chestii furate.

  3. Cand dai un ban sa nu uiti niciodata… altul se imbogateste constant iar tu ramai mai sarac…