Sabaton – Primo Victoria / The art of war

Prima oară cînd am auzit Sabaton prin intermediul lui bolthead – Responsabilul cu referințele la WW2 și aproape orice ‘military stuff’. Nu prea am prins ritmul pieselor lor, nici nu mi-a plăcut în mod deosebit – simțeam că e prea mult zgomot. M-a atras în schimb videoclipul (Ghost division parcă era?) – și videoclipurile făcute de fanii pieselor lor în general. Cuiva care i-a plăcut vreodată un film de război nu are cum să nu iubească piesele lor – de-asta, în momentul în care Raluca a început să pună pe repeat albumul lui Sabaton – The Art of War i-am adoptat și mi i-am pus și eu pe repeat, ca să nu mă las mai prejos. Rezultatul: un festin al simțurilor – poveste, ritm, atmosferă bună, o voce excelentă.

Lucrul care mă atrage cel mai mult la Sabaton este vocea solistului: este prin puținii soliști de metal pe care chiar îi auzi și îi înțelegi – chiar dacă vocea lui e mai groasă nu ies grohăieli sinistre. Al doilea lucru care îmi place e faptul că versurile lor știu să spună o poveste – chiar dacă versurile sunt un pic simpliste, impactul lor este puternic.

Instrumental, albumul The art of war este superior celor anterioare și îl consider unul din cele mai bune albume de rock din anii 2000 – este o operă de artă care trebuie ascultată la maxim, cu versurile în față sau în minte. Un produs rotund, foarte reușit. Discul lor anterior, Primo victoria, nu e mai prejos – dar lipsește conceptul unificator din The art of war.

Este foarte ușor să interpretezi greșit Sabaton. Să le arunci etichete gen ‘neonaziști’ sau ‘war-mongers’ e simplu: cînd auzi piese precum “Panzer Battalion”, “Ghost division” sau “Counterstrike” – dar interpretarea e prea superficială. Pentru a-i înțelege trebuie să pui cap la cap piese precum Panzer Battalion cu “Cliffs of Gallipoli” sau “The price of a mile” – piese despre războiul de tranșee din primul război mondial, din Gallipoli și de la Passchendaele – sau “40:1” – piese despre încercarea de rezistență a polonezilor în fața germanilor în 1939.

Sabaton nu ridică în slăvi războiul cît excelența militară – două lucruri diferite. E foarte ușor să confunzi crimele de război cu orice acțiune militară – din contră, unele mișcări militare sunt gîndite pentru a reduce numărul victimelor războaielor – o bătălie rapidă produce mult mai puține victime decît una îndelungată. Știu că pentru hipioții pacifiști foarte des diferența e neglijabilă – dar să încercăm să nu ne împiedicăm de acest aspect și să gustăm din plin poveștile celor de la Sabaton. Man the f*** up, people.

Sabaton trebuie gustat cu volumul la maxim – motiv pentru care uneori devine prea obositor și prea greu – ca orice trupă de metale grele. Acest motiv, faptul că am ales să prezint două albume (și nu o piesă, ca de obicei), și faptul că după aceste două albume următorul a fost ‘tot la fel’, prea puțin original mă îndeamnă să îi dau o notă de 7. Dar 7 e o notă mare din punctul meu de vedere – și oricînd e foarte posibil ca Sabaton să ajungă din nou pe playerul meu.

Vă recomand să căutați cît mai multe piese de pe Primo victoria și The art of war pe youtube – Din fericire, i-am găsit pe Sabaton foarte youtube friendly, lucru care mă bucură la un artist. O chestie pe care nu o înțeleg este de ce oamenii înțeleg să își închidă muzica, să fie cît mai inaccesibilă… beats me.

Sabaton vor veni în România pe 16 noiembrie 2010 – un spectacol pe care nu doresc să-l ratez, și probabil că nu o să o fac 😉

Artist: Sabaton: http://sabaton.net/
Albume: Primo victoria / The art of war
Rating: 7/10
De ascultat: volumul la maxim, urlatul versurilor alături de piesă e opțional, mai ales dacă ești în biserică și ai player-ul în urechi.

Comments are closed.