Sălbaticul nobil al internetului

În peregrinările mele prin cotloanele internetului dau de diverși oameni care încearcă în disperare să justifice faptul că scriu greșit. De la ‘nu am timp’ la ‘eu cred că limba se va schimba să adopte această schimbare’, le-am auzit pe toate. Pînă cînd am ajuns pe blogul unui consătean, care, întîmplător, nu scrie chiar atît de rău.

Dar la el am văzut cea mai tare scuză posibilă. O pun aici exact așa cum e ea postată pe site-ul omului:

… doresc sa te anunt de faptul ca eu nu editez articolele, nu incerc sa-mi ascund greselile gramaticale fiindca stiu ca am foarte multe greseli. Gasesc si singur aceste greseli insa imi doresc sa nu modific nimic, doarece prin aceste cuvinte, imi exprim sentimentele si gandurile la prima mana, fara a slefui in vre-un fel toate acestea.

Precum sălbaticul nobil al lui Rousseau, sălbaticul nostru greșește, însă el crede că esența a ceea ce a simțit și ceea ce a gîndit este pură! De aceea greșelile sunt în trecut, ca și fiecare articol scris, iar șlefuirea lor, corectarea lor, le-ar demola esența.

Ah! Aceste cuvinte ne duare!

Comments

Sălbaticul nobil al internetului — 2 Comments

  1. Sunt scriitori la fel: inspirația e divină, Dumnezeu se manifestă prin ei… și cine sunt ei să-l corecteze pe Dumnezeu?!