Scade nivelul…

Nu vreau ca plimbarea mea pe Facebook și în afara lui să fie subiect de discuție permanent pe acest blog; sper, de fapt, să pot închide subiectul ăsta cât mai repede. Doar că de fiecare data mai găsesc câte un element interesant care merită notat, păstrat; în fond, scopul acestui jurnal nu e doar angertainment-ul dumneavoastră, al cititorilor, ci și aducerea aminte pentru mine.

Un mic experiment. Din când în când mă mai întorc pe Facebook să văd ce s-a mai întâmplat cu oamenii pe care i-am lăsat pe-acolo. Primul contact e foarte agresiv; comentez la postarea maestrului George Damian legată de ieșirea nervoasă a lui Grigore Leșe (întâmplător, unul din lucrurile pe care poate că le-aș comenta dacă aș avea un pic mai mult timp). Un individ se agață țâfnos de mine: (parafrazez) „cum adică îi luăm apărarea lui Leșe, e un individ nașpa, și Dorin Lazăr e nașpa pentru că comentează ceva la adresa agresivității mele”1)Citatul exact directat spre mine, pentru posteritate: „Dorin Lazăr: Mai dtîpm de autoprețios de ce te dai, ți-am stricat fără să vreau feng-shui-ul?”

Am considerat că am nimerit întâmplător într-o sesiune de angertainment, oamenilor le place să fie nervoși pe Leșe pentru că s-a apucat să le dea peste nas unor indivizi prea aroganți ca să ajungă la timp la un spectacol gratuit pentru ei. Cum ziceam, subiectul merită propriile sale comentarii; l-am abandonat și am mers mai departe. Vreme de jumătate de zi m-am mai uitat ce se întâmplă prin ograda publică numită Facebook. La un moment dat mi-am luat sufletu-n dinți și am glăsuit și eu:

Facebook a devalorizat opinia; e atât de ieftin să emiți una încât toată lumea crede că produce opinii valoroase și, mai ales, că trebuie să le exprime.

Reacțiile au fost ok spre dezamăgitoare. Chiar dacă au fost câțiva oameni care au înțeles fraza și au comentat-o ca atare și a fost interesant să comentez cu acei prieteni, a trebuit să mă lupt și cu astfel de reacții:

Si vrei sa ma cenzurez eu fiindca nu ma ridic la standardele tale? Oh du-te tare.

Asta e ca aia cu Pleșu care ar limita nițel libertatea de expresie

Și nu vreau să îi individualizez pe cei care s-au supărat atât de tare încât să tragă concluzia că vreau să le interzic libertatea de expresie, dar se vede clar că nivelul discuției a ajuns la:

Economist X: „Vi se devalorizează moneda”

Antena3: „Economistul X ne sărăcește”

Și lucrurile nu stăteau așa. Sigur, o cantitate de angertainment a existat acolo mereu; a fost chiar atractiv să mă contrez cu unii oameni de-a lungul timpului. Dar cumva cred că nivelul discuției a scăzut atât de tare încât oamenii nu mai sunt capabili să discute decât ceea ce au ei în cap; în niciun caz ce a dorit să exprime interlocutorul.

Discuția asta „pe poziție viitoare” e de fapt un fel facil de a ignora ceea ce spune interlocutorul și a discuta ceea ce te preocupă pe tine. De exemplu, pentru emitenta primei replici citate e evident că există o preocupare pentru libertatea de exprimare proprie, probabil are numeroși oameni care vin să-i spună că „poate a dus prea departe discuția”. 

Dar în niciun caz nu am intrat pe acele preocupări ale ei. Am comentat, printre altele, că nu am de gând să intru în detalii să argumentez felul în care opinia mea nu se leagă de paranoia ei, pentru că ar fi copilăresc; o simplă examinare a ceea ce am scris arată clar că nu e decât o observație legată de valoarea opiniilor exprimate prin Facebook. Nu există nicio utilitate în investigarea inexistenței unei legături imaginare. Cam la fel de util ar fi să demonstrăm că Hogwarts nu există (decât, desigur, dacă ne place să citim proză fantastică caz în care Hogwarts sigur că există). De fapt, uitați asta, Hogwarts chiar există.

Am rămas și cu câteva discuții bune. Care e diferența dintre „Facebook” și „Internet”. În primul rând, sigur, sunt locuri unde opinia e devalorizată și nu trebuie să fie Facebook, că nu a făcut Facebook un vid de valoare de opinie și gata, peste tot în jur opiniile sunt valoroase și pe Facebook nu sunt. Diferența majoră este că Facebook e un sistem care încurajează exprimarea propriei opinii fără a avea contextul complet. Nu poți pune mai mult de un link într-o postare (adică poți, dar singurul care va fi inclus în conversație va fi primul), postările lungi sunt automat scurtate; comentariile anterioare sunt reduse, nu poți citi toată conversația decât cu mari eforturi. Practic ai oameni care din trei în trei replici vin să exprime aceeași opinie ca și cum ar fi o noutate. După o vreme, când crezi că ești mereu primul care s-a gândit la o idee, când crezi că ești singurul care are umor în legătură cu o chestiune discutată, începi să crezi că opiniile tale sunt cu adevărat valoroase, și chiar să te bați cu ăia care „ți le fură”.

Devalorizarea apare când ai mai multă monedă decât valoarea acoperită de monedă. Când valoarea crește puțin, dar cantitatea de monedă crește mult, paritatea monedă-valoare scade în defavoarea raportului valoare/unitate monetară. Cam așa și cu opinia pe Facebook.

După o vreme, susțineam mai departe, oamenii observă că opiniile lor se devalorizează așa că încearcă să le umfle. E momentul în care încep să discute „pe poziție viitoare”; chiar dacă tu te refereai la prețul pâinii, desigur, tu te refereai la cum masonii au furat toată averea națiunii și cum România e furată din mâna dacilor liberi. Cum îndrăznești să nu vorbești, de fapt, de cea mai mare problemă, cea pe care o sesizez EU???

Cu un EU umflat cu pompa opiniile devin din ce în ce mai contondente, extreme, paranoia mai adâncă și mai justificată.

Soluția e, desigur, cea pe care o regăsim și în ciclul economic. Să sporești mai mult valoarea și mai puțin masa monetară – poate chiar s-o scazi pe cea din urmă, dacă se poate. Da, asta înseamnă să comentezi mai puțin, da, asta înseamnă să gândești mai mult înainte de a scrie ceva. Un neo-laconism în care încercăm să fim mai puțin vorbăreți, dar mai preciși în exprimare; nu o să ajungem la performanța spartanilor, care își trimiteau un om la două săptămâni distanță ca să zică trei cuvinte, dar măcar putem încerca să vorbim mai puțin și să spunem mai multe.

Pentru că a scăzut puternic nivelul conversației, și se pare că mai nou trebuie să explici și ce nu ai scris, nu doar ceea ce ai scris deja. 

No, cam asta a fost aventura mea scurtă cu Facebook. Nu vă mai povestesc cu Budișteanu pentru că nu e ok să vorbești așa despre minori, indiferent de vârsta lor. Să vă pupe Zucc. 

Mark Zuckerberg este 100% uman. (foto: Vanity Fair)

NOTES   [ + ]

1. Citatul exact directat spre mine, pentru posteritate: „Dorin Lazăr: Mai dtîpm de autoprețios de ce te dai, ți-am stricat fără să vreau feng-shui-ul?”

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.