Școala de la Brașov: manifestul pe care nu l-a semnat nimeni produs de organizația care nu există

Dacă scrisesem în articolul anterior despre „Școala de la Brașov”, am fost în particular rugat să dau detalii. M-am zăpăcit o țâră, că deși mi-am asumat-o ca un titlu de onoare, nu am definit-o. Așa că în cele ce urmează o să prezint manifestul acestei școli de la Brașov, și o să nominalizez fără posibilitatea de a-și retrage apartenența componenții ei. Spre deosebire de Școala de la Victoria care există și a produs niște lucruri, această școală are marele avantaj de a nu exista și deci a fi influentă fix prin absența ei.

Această școală a fost construită în jurul unei singure idei. Oamenii din ea scriu ce le trece prin minte și zic ce gândesc fără cenzura uzuală a bulei din care fac parte. Zic lucruri care convin unora și displac altora. Care deranjează sau pun pe gânduri. Care îi deranjează și pe colegii de școală, până la urmă. Ah, și componenții au o oarecare legătură cu Brașovul; din câte aud, aerul tare de munte a afectat gândirea componenților și îi face să zică chestii din când în când.

Eu v-am zis de ceva vreme de blogul ăsta că e produs cu mândrie la Brașov, la fel și Podcastul de Istorie sau ICR Podcast. Dar astea sunt contribuțiile mele, și poate nu știți cine sunt ceilalți componenți, ca să-i urmăriți, citiți, să-i puneți pe lista voastră de favoriți sau lista neagră, dupa preferințe. Așa că, într-o ordine aleatoare și prezentări incomplete, iată membrii fondatori, cu nume și fără link-uri:

  • George Damian, istoric și jurnalist, scrie din când în când de bine de ortodoxie nefăcând din asta un scop sau o constantă;
  • Ovidiu Eftimie, jurnalist și scriitor, troll la Times New Roman și blogger pe care îl mai vedeți din când în când și pe la televizor, dar mai rar acum;
  • Roxana-Mălina Chirilă, care nu are absolut nimic în comun cu cei dinainte și scrie despre cărți și traduceri și alte lucruri folositoare;
  • Horia Marchean, poet și anarhist, RPG head și alte lucruri de-astea bune în general, pe care l-am ademenit cu faptul că biroul dă spre dormitorul fetelor;
  • și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Dorin Lazăr. N-am nevoie de nicio prezentare, că deja ești pe blogul meu și știi cam ce-mi poate pielea. Și oricum, orice-aș zice e prea târziu.

Aceștia sunt membrii fondatori. Imperfecți la perfecție, dar măcar spun ce gândesc și fac cum le trece prin minte lor. Că în rest nu suntem de acord pe multe lucruri, ba chiar ne mai și ironizăm ici-colea, direct sau indirect. Dar, cumva, când ne vezi de la depărtare ne recunoști, că coloana vertebrală ține capul sus, și aia se vede în mulțimea mare.

Încă nu am decis cum arată semnul secret al acestei școli de elită, să ne recunoaștem pitagoreic pe stradă. Ăștia suntem, atât s-a putut.