De ce să scrii

Stăteam cu fereastra asta cu “New post” și nu știam dacă o să scriu ceva. Și după aia văd articolul ăsta de la Alex, în care se întreabă de ce merită să scrii. Și mi-am dat seama că pot să fiu un leecher de subiecte și să-i răspund lui Subiectiv, pur și simplu.

Alex nu vede nicio schimbare. Eu o văd. O văd în oamenii care au dat click să afle cum se tehnoredactează un text să arate cât de cât decent, sau în vizualizările pe postările despre diacritice. Și văd acum campanii precum Adoptă un Ș și văd că până și rotld s-a trezit și lasă domenii cu diacritice, și spre deosebire de Manu chiar mă bucur să văd domeniile cu diacritice. Poate și cu articolele mele am contribuit, chiar dacă am fost parte dintr-un curent, nu singurul exponent.

Văd oameni care stau pe gânduri dacă să mai pirateze sau nu. Sunt oameni care vin pe postările mele de piraterie și mă înjură, pentru că nu le vină să creadă că se poate. Dar se poate, și sunt oameni care vin și apreciază ce le-am scris acolo, sunt oameni care încep să înțeleagă că se poate și altfel. Sigur, nu eu am scăzut numărul de utilizatori ai lui filelist.ro, sau alte site-uri de torente, dar sunt parte din curentul acela care îți spune “bă, nu mai fura”, un curent firav, dar pe care îl simt că prinde din ce în ce mai multă putere.

Suntem parte din curente, nu mai apucăm să schimbăm individual lucrurile. În orașele mai mici, lucrurile se întâmplă și pentru că le împing blogării, așa cum e cazul sediului central al Poștei Române din Brașov care fusese lăsat în paragină până acum o săptămână. E clar, nu peste tot, și mai ales nu în capitală, dar lucrurile se întâmplă și pentru că le împing scribii de internet. Dar realitatea e că scribii de internet nu fac foarte mult. Nu schimbă multe, nu sunt decisivi în ceea ce fac. Realitatea se întâmplă offline. Dar…

Dar e o problemă. Online-ul schimbă păreri, modifică percepții, ajută la clarificare. Fără scriitura lui Subiectiv, fără cea a lui Amar de Zi, Eftimie sau Zoso am fi fost mult mai săraci cu toții. Poate că nu sunt nici ei decisivi în ceea ce scriu pe internet, dar aici vorbim de un regim de “pay it forward” – ideile bune merg mai departe, și ies acolo unde contează, în offline. Acolo unde lucrurile se întâmplă cu adevărat.

Ăsta e motivul pentru care continui să scriu despre ce gândesc, și uneori nu-mi pasă câți citesc, pentru că undeva, în viitor, cineva o să se împiedice de părerea mea pe internet și o să meargă să facă ceva diferit în viața lui.

De-asta merită să scrii.

locomotivă_result

Comments

De ce să scrii — 11 Comments

  1. Daca simti nevoia de a scrie si daca simti ca ai ceva de spus go for it si fa-o fara nici un fel de asteptari de genul de a fi citit de cit mai multi bizoni sau de a schimba ceva/pe cineva in jurul tau sau alte prostioare de genul asta (astea, daca e sa se intimple, va fi oricum fara voia ta). Daca nu simti atunci nu scrie, internetul e deja saturat cu maculatura. In ceea ce ma priveste te citesc cu placere chiar si cind nu sunt de acord cu tine, … aaa … de exemplu cind scrii despre religie 😉

  2. La mine nu se mai pune de multa vreme intrebarea (scriu la job, scriu si pe langa el, o sa scriu si peste 20 de ani, chit ca n-o sa mai citeasca nimeni – pe blog clar nu va mai citi).

    Totusi, ar fi de adaugat ca scriitura, macar la nivel de baza (sunt foarte putini writeri, copywriteri si textieri buni in Romania) e o treaba esentiala, indiferent cat de orientat spre partea “reala” ai vrea sa fii. Mi se pare ca scoala nu insista suficient pe capacitatea de a lega cateva fraze coerente. De cele mai multe ori, scrisul este singurul mod prin care viitorii colegi, angajati si parteneri vor lua contact cu tine. E o prima impresie vitala. Daca nu poti da un mail frumos, macar da un mail corect 🙂 (cu sau fără diacritice).

    Altfel: “dar sunt parte din curentul acela care îți spune “bă, nu mai fura” – cred ca suntem vreo 10 in curentul ala…

    • :))) A ratat-o serios cu ce sunt feministele. Dar dacă asculți podcast-ul, o să vezi că și eu retractez parțial ideea că ar fi un film feminist, îmi dau seama că acolo prea fac și eu pe babele care văd război în tot.

    • Poţi să spui tu multe în podcast-uri, dar nu poţi infirma faptul că “scripta manet” ! În plus, mesajul scris poate fi găsit uşor şi prin Google, p e când podcast-urile nu sunt indexate. Încă.

  3. Pingback: Bloggerii ăștia “e răi” | Manuel Cheta

  4. Pingback: Vlog în 2: Asociația bloggerilor | Manuel Cheta