Segregarea conținutului pe preferințe

Alaltăieri Radu Dumitru (al cărui blog e pe lista scurtă de bloguri de urmărit din România) se întreba pe Facebook dacă între toate site-urile din România care au programul Tv e vreuna care e capabilă să recomande ceva din conținutul respectiv. În propriile lui cuvinte:

Este un exemplu de dispariție a elementului uman din interacțiunea cu cititorii. Majoritatea site-urilor au cel mult o selecție bazată pe algoritmi, pe metadata. Cu alte cuvinte dacă ai cont pe site-ul lor1)strike one, ți-ai introdus preferințele2)strike two și preferințele tale seamănă cu preferințele evenimentelor respective3)strike three and out. Uite cum ajung să folosesc o referință din baseball site-ul ți le recomandă. Ceea ce e greșit ca și concepție, deși este ceea ce face (într-o formă mai avansată) Facebook și acum mult mai puțin Google. De fapt cam toată lumea civilizată – Goodreads are ceva similar, orice magazin online încearcă lucrul ăsta. Nimeni nu gândește mai departe – de-asta ajung să îmi spună: “Ți-ai cumpărat o motocoasă? Hai să-ți cumperi și un tractor!”. Și dacă la cărți chestia asta aparent are sens (ți-a plăcut Van Vogt? Ia niște Silverberg sau niște Asimov) treaba asta nu funcționează foarte bine pe termen lung.

Să vă explic – eroarea esențială a modului de gândire algoritmic este neînțelegerea felului în care se deosebește omul de mașină. Acesta e destul de simplă: un om poate să ia o decizie ilogică la un moment dat. Un exemplu.

Acum doi ani am pornit mitologia că îmi plac roșcatele. Nu că nu mi-ar plăcea, dar în mod repetat dădeam peste fotografii cu roșcate fotogenice. Urmăritorii mei de pe Facebook au înțeles că-mi plac roșcatele. Am primit mai multe recomandări. Facebook mi-a recomandat mai multe grupuri pe care puneau poze cu roșcate fotogenice. Am dat peste site-uri cu oameni care au colectat genul ăsta de conținut. Când oamenii au început să mă asocieze cu roșcatele m-am amuzat, și am continuat mitologia. Dar asta nu înseamnă că apreciez exclusiv roșcatele4)mwahahahahahhahaha, lock your blonde girlfriends away, you’re no longer safe!, însă algoritmul nu are cum să îmi recomande vreodată poze cu brunete dacă eu în mod consecvent selectez roșcatele. Nu poate să discearnă nici faptul că insist să selectez un anumit tip de conținut s-ar putea să fie intenționat și să inducă în eroare, mai ales că am făcut consecvent asta pe toate site-urile pe care Facebook are spioni.

Există, așadar, niște limitări inerente la recomandările automate. Dealtfel toate site-urile care trăiesc din SEO pe programul Tv vor muri în secunda în care Facebook își face birou în România și integrează programul Tv în site-ul lor. Lucrul ăsta nu o să se întâmple prea curând, încă se dă o bătălie între Internet și Televiziune, dar când delimitarea o să fie suficient de clară, în vreo 4-5 ani, situația asta mi se va părea naturală.

Care e alternativa? Evident, un site cu recomandări “umane”. Dar recomandări făcute de cineva pe bune, flexibil, dar cu gusturi bine definite. O recomandare pe care să o cauți intenționat. Din păcate aici vine partea de critică, foarte slabă la noi – în România nu există niciun critic bun de artă – nici pe Tv, nici pe cinema, nici pe carte (în materie de carte doar Ovidiu și Roxana dau recomandări inteligente, dar niciunul din ei nu se ocupă cu asta în mod exclusiv). Despre muzică nu vorbim, pentru că muzica e cel mai greu de recomandat produs multimedia, până citești o recomandare ai ascultat deja de două ori piesa să-ți dai seama dacă e bună sau nu.

Cea mai mare dificultate a societății în epoca inflaționistă a internetului este cum anume definim și identificăm omul. Mă întreba John dacă mai suntem oameni – și da, eu cred că în cele din urmă suntem și vom fi oameni, că după inflația asta înnebunitoare o să ne reîntoarcem la a fi oameni, cât se poate de lo-fi5)lo-fi este, înainte de toate, o estetică – cred că estetica lo-fi va crește ca importanță fiind un răspuns la obsesia de high-fidelity, de video 4K, 8K, etc. precum a fost dadaismul un răspuns la adresa societății postbelice (WW1) , doar cu unelte mult mai bune la dispoziție. Că esența umană nu s-a schimbat, că în cele din urmă vom fi atrași de imperfecțiunile umane decât de perfecțiunile generate de mașini. Și asta o zic fără pic de ironie încheind cu o poză de Maxim Gușelnicov, postprocesată la greu.

Segregarea conținutului pe preferințe e, cred eu, extrem de dăunătoare. Ea forțează oamenii să devină radicali în preferințe, și asta duce la o dezvoltare nearmonioasă a indivizilor. Fiind un optimist, cred că oamenii își vor da seama încet încet de valoarea crescută a interacțiunii umane asupra interacțiunii cu automatele. Deși, uneori, mă uit la oameni și parcă sunt ei înșiși niște automate.

Irina - foto: Maxim Gușelnikov (fstoppers)

Irina – foto: Maxim Gușelnicov (fstoppers/livingloud)

NOTES   [ + ]

1. strike one
2. strike two
3. strike three and out. Uite cum ajung să folosesc o referință din baseball
4. mwahahahahahhahaha, lock your blonde girlfriends away, you’re no longer safe!
5. lo-fi este, înainte de toate, o estetică – cred că estetica lo-fi va crește ca importanță fiind un răspuns la obsesia de high-fidelity, de video 4K, 8K, etc. precum a fost dadaismul un răspuns la adresa societății postbelice (WW1)

Comments

Segregarea conținutului pe preferințe — 13 Comments

  1. Speaking of recomandari stupide, mi-am luat partea a 3-a dintr-o trilogie de pe BookDepository, ca primele 2 le-am gasit de imprumut la Bookster si a treia nu. Bineinteles ca am primit oferta pe mail pentru partile 1 si 2.
    Sau Elefant, care imi trimite vestea ca s-au ieftinit niste culegeri de clasa a II-a adaugate de mine in wishlist cu vreo 2 ani in urma. Fiu-meu fiind in momentul ala pe a IV-a.

    • Mi se par chiar acceptabile cu excepția recomandărilor de la Elefant, deși ar fi interesant ca cineva să le zică oamenilor să-și repare unealta.

  2. Una din dilemele mele existenţiale e că de ce roşcatele nu sunt roşcate şi jos.
    Legat de recomandări de aia e bine să ai prieteni diferiţi, eu unul prefer să citesc, joc, mă uit la ceva recomandat de un om pe care îl urmăresc pe net sau am interaţionat cu el de multe ori.

  3. ”Deşi, uneori, mă uit la oameni şi parcă sunt ei înşişi nişte automate.”

    ”… more data about us, more data about our neighbours, and thus more ways to shape our collective beliefs, preferences, attitudes and outlooks. Alan Turing wondered if machines could be human-like, and recently that topic’s been getting a lot of attention. But perhaps a more important question is a reverse Turing test: can humans become machine-like and pervasively programmable.”
    https://www.theguardian.com/technology/2015/aug/10/internet-of-things-predictable-people

  4. Nu mai sunt recomandari pentru oameni pentru ca au disparut oamenii!!! 🙂
    Lasand rasu-plansu la o parte, firmele astea mari la care te referi au renuntat sa mai vanda unor nishe, d-aia algoritmul functioneaza, ca da ce trebuie pentru aia 80% din clienti care dau banii aia cei mai multi. Plus ca reviewerii seriosi sunt aia platiti, aia neseriosi sunt dati la o parte. La filme eu urmaream http://www.filthycritic.com, o perioada n-a mai scris.
    Pe partea de filme si de TV lucrurile par sa fie fu***te complet, firmele mari detin tot si alea dau directia, cu ceva influente guvernamentale, in 99 la suta din cazuri, mai exista ceva nishe dar nesemnificative.
    Revolutia se intampla pe partea de jocuri pe calculator unde firmele mari, desi detin tot foarte mult din piata, inca n-au gasit o metoda sa izoleze produsele independente de consumatori. Si atunci apar anomalii gen Minecraft, sau mai nou Stardew Valey, si firme mici care chiar cauta o anumita parte a publicului, vezi seria Amnesia, vezi toate “walking simulators”, chiar GOG, sau Telltale Games. Ca review-eri RPS sunt tot ce trebuie in domeniu, desi s-au bagat niste baieti si acolo care ridica in slavi niste inutilitati pe motive etnice.

    • Anomaliile alea de care vorbești apar pentru că câteva nișe sunt foarte active – și când vorbești de puțini bani sau de o idee originală, nișele ar putea să se extindă. Pentru fiecare Amnesia, Stardew Valley & friends există zeci de Candy Crush Saga.

      Oamenii nu au dispărut – în forma de care vorbești nu au existat niciodată și acum suntem probabil mai oameni ca niciodată.

  5. Luand in calcul puterea de adaptare a omului intreb daca noi vom cauta pe viitor continut de calitate si ne vom lipsi de roboti sau ne vom adapta la ceea ce exista si vom deveni dependenti de robotei :)?

  6. Interesant comentariul cu jocurile, unde intoarcerea la origini e un trend deja de vreo 10 ani, iar in ultima vreme e un trend in care se investeste enorm (joculete pixel based “cu suflet”, promovate cu bugete demne de titluri “premium”), dar cred ca asta e pana la urma alta discutie.

    Legat insa de ce spuneai, obsesia pentru “predictibilitate” si “big data” e acelasi lucru care ne-a facut si sa fim atat de distanti pe retelele sociale. Retelele sociale iti recomanda exclusiv continutul care nu-ti creeaza disonanta sau pe care-l preferi deja, inchizandu-te in bula “toti oamenii sunt ca mine”.

    • Bula aia cu toți oamenii sunt ca mine e incredibil de strâmtă, nu mi-a plăcut niciodată. Mai bine singur decât cu zece ca mine.

Comentariul tău