Și cum e cu spionatul? Îl vrem sau nu îl vrem?

Toată lumea are o părere. Legea Big Brother în sus și-n jos. Noi nu suntem inamicul! strigă omul simplu de pe stradă, care începe să fie prea prost pentru propriul său bine.

Nu mai caut prin pubelă1)presa românească după articolul pe tema “Legea Big Brother adoptată” pe care l-am citit recent pentru că în general pubela are un motor de căutare impardonabil de prost2)e și natural, nimeni nu dorește să fie culpabilizat pentru prostiile zise în trecut, așa că nimeni nu are niciun interes să facă o arhivă în care lucrurile să fie cu adevărat ușor de găsit. Dar mi-a atras atenția un articol scris de Moise Guran pe tema eternilor refugiați. Spune acolo Moise:

Eu nu cred nici că acesta este finalul Uniunii Europene, nu cred că este nici măcar al spațiului Schengen, chiar dacă acordul poate fi suspendat punctual în perioada următoare. Nu mă sperie nici islamizarea Europei. Nu credința, oricare ar fi ea, este periculoasă. Religiozitatea fanatică este. Iar aceasta este asociată cu lipsa de educație și sărăcia. Terorismul e o boală ca oricare alta, avem servicii de informații pentru asta și da, la fel cum unii refugiați pot purta boli contagioase, la fel unii dintre ei pot fi contaminați de terorism. Medicii și spionii își vor face fiecare datoria, aceste situații trebuind ținute sub control, la fel.

Moise Guran – România și refugiații

Însă încrederea în puterea “spionilor” de a-și face datoria e mult slăbită de faptul că aceeași generație de oameni care insistă cu putere să aducă pericolul în casă insistă să se taie aripile celor care ar trebui să supravegheze, să se asigure că lucrurile nu o iau razna.

Și băieți, fete, e o vorbă în popor care că cu activități sexuale posterioare și cu sufletul în rai nu se poate. În momentul în care insistați ca serviciilor secrete să li se taie aripile și insistați și ca posibili teroriști să fie aduși la noi în țară.

Refugiatii-indurerati

Am pus mai sus o poză ca să înțelegeți un pic despre ce vorbesc. În principiu în Siria sunt vreo cinci sau șase tabere, dar în mod normal sunt trei mari jucători: armata oficială, armata Da’esh și armata rebelă, pe care habar nu am cine o conduce și care de fapt face jocurile statului islamic, luptând contra armatei oficiale a lui Al Assad. Dacă refugiații fug de Assad, cu cine țin ei de fapt?

 

Revenind, vorbim așadar de o mare dilemă a celor care ne îndeamnă la suicid. Aceiași oameni care “reacționează cu sufletul” refuză orice șansă de a se apăra contra unui atac intern. Credeți că România e departe de situația din Siria? Păi nu e departe, are nevoie de suficient de mulți oameni nervoși și de cineva care să dea arme. Iar rușii abia așteaptă să ne ajute cu arme să ne căsăpim între noi. Din fericire încă nu suntem suficient de nervoși, doar că la chestia asta lucrează băieții de la #unitisalvam, care salvează România cum au salvat Vama Veche sau Roșia Montană.

Acum e mai important ca niciodată să înțelegem care sunt nevoile sistemului de spionaj dacă ăla e cel pe care ne bazăm când suntem inimi atât de generoase.

Și pe final mai am două exemple ca să înțelegem ce înseamnă să accepți lucruri pe care nu le înțelegi.

Primul exemplu nu are nevoie de prea multe explicații și demonstrează că nu e nevoie de foarte mulți oameni pentru a crea un dezastru. Armata aheilor se retrage de pe câmpul de luptă și lasă în urmă un cal enorm de lemn – cal în care au închis câțiva soldați. Troienii acceptă cu mare bucurie darul ignorând prezicerile Casandrei și a lui Laocoon. În mijlocul nopții, soldații ahei ies din cal și deschid porțile cetății. The end (pentru Troia).

Al doilea exemplu e un pic mai interesant și e istoric relevant. În anul 376 goții fugeau din calea hunilor care aveau să domine spațiul de la nordul Imperiului Roman în următorii ani. În mod normal Imperiul avea o strategie bine pusă la punct pentru aducerea populațiilor străine în imperiu: populațiile erau dezarmate, sparte în grupuri mici și răspândite pe o arie mare în imperiu. Dar în anul 376 strategia asta nu a funcționat. Armata romană nu a făcut față, presată fiind de numărul prea mare și de faptul că și administratorii romani ai provinciilor din nordul Bulgariei erau puși pe căpătuială pe seama imigranților. Așadar goții, care veneau să se refugieze s-au pus pe jefuit, pe atacat autoritățile și, în principiu, să-și facă de cap. Toate astea au dus la lupta de la Adrianopole din anul 378, care marchează începutul sfârșitului pentru Imperiul Roman “integral” odata cu moartea împăratului Valens pe câmpul de luptă. Simplific foarte mult lucrurile, e drept, orice istoric ar putea veni să-mi dea în cap pentru teribila simplificare pe care am pus-o aici, dar în cazul ăsta simplificarea ne ajută să înțelegem mai bine situația.

Să ne întoarcem la primul exemplu: a fost nevoie de puțini oameni să dea lovitura de grație troienilor. Trădarea se face mai ușor din interior, și, dacă cineva poate lucra sub protecția pe care o avem în mod normal, inamicul acela e cu atât mai puternic. Nu mai trebuie să zic că eu mă simt ca o Casandră și că troienii acceptă acum cu mare bucurie calul în cetate, nu?

Al doilea exemplu e la fel de ușor de interpretat doar că lucrurile stau mult mai rău azi. Să nu uităm că occidentul e relativ “penetrat”. Să nu uităm de atentatul cu bombe de la Madrid, de moartea lui Theo Van Gogh, de Charlie Hebdo sau de atentatul de la Burgas, ca să luăm ceva mai de-aproape. Da, o populație nervoasă poate dărâma 500 de milioane de oameni care nu sunt obișnuiți să mai fie nervoși.

E rândul vostru să decideți. Libertate, securitate și refugiați ostili valorilor noastre – aveți voie să alegeți doar două din trei.

Tweet-ul ăsta e genial. În principiu da, Uniunea e impotentă. Prea impotentă pentru a merita să existe, da. Dar potența poate veni și din capacitatea de a zice “nu”, de a controla mult mai bine lucrurile și aici Dorian Prodan se înșeală în apreciere. Nu de alta, dar citatul ăsta ar putea fi comparat cu “Un om de 80 de kg care se teme 8 grame de plumb e prea impotent pentru a merita să existe”.

9x19 Parabellum

9×19 Parabellum

NOTES   [ + ]

1. presa românească
2. e și natural, nimeni nu dorește să fie culpabilizat pentru prostiile zise în trecut, așa că nimeni nu are niciun interes să facă o arhivă în care lucrurile să fie cu adevărat ușor de găsit

Comments

Și cum e cu spionatul? Îl vrem sau nu îl vrem? — 8 Comments

  1. ce naiba scrie pe pancarta aia? “refugiatii indurerati de regimul al-assad” !? Credeam ca isis e problema. N-am prea auzit refugiati zicand ca fug de isis. Doar vrajeli din alea cu “vreau o viata mai buna”, “vreau Germania pentru ca imi dau bani si casa” etc. Astia nu sunt refugiati.

  2. Cred ca multa lume subestimeaza capacitatea de “a mai fi nervosi” a europenilor. Eu as spune ca Europa incepe sa devina un butoi cu pulbere. Eventualele atentate (indiferent ce amploare ar avea) nu vor face decat sa puna gaz pe foc. Deja exista multe similitudini cu cel de-al doilea razboi mondial.

    • @dorin cum bine spui, europenii cand sunt nervosi o fac metodic si apasat si foarte bine organizat. iar cand ajung la faza asta sunt multi care o savureaza.

  3. Când e vorba ca spionii noştri să îşi facă datoria, ar trebui să ne aducem aminte de relaţiile frăţeşti pe care le aveau în tinereţea lor revoluţionară cu unii pe nume Hafez, Saddam, Muammar, Hosni etc. Băieţi d-ăştia de nădejde, care se îmbrăţişau cu alde Ceaşcă. În afară de răposatu Muammar, ăsta se mai şi pupa cu Ceaşcă frăţeşte.

    De asta e periculoasă ideea că noi ar trebui să fim cei spionaţi, fiindcă acei oameni pe mâna cărora ne lăsăm au propriile lor idei despre cine e inamicul.

  4. Problema e că UE îs cam depăşiţi de evenimente. Vorba lu’ Naumescu de pe Contributors, UE n-a făcut nimic 4 ani de zile de cînd criza cu Siria şi primăvara arabă şi-acuma vor să recupereze. Şi cu ce? Cu hei-rup-uri gen cote alocate şi refugiaţi furajaţi / hectar etc.
    Treaba e ca în orice ecosistem, când introduci ceva nou şi în cantităţi mari. Şansele ’să fie bine’ scad repede. Puţin probabil ca speciile şi dinamicile deja existente în ecosistem să nu fie afectate. La noi nu e problemă, toţi pot fi cazaţi în casele goale ale lui Bombonel, Varan sau nenea Klaus, dar la nemţi? Tre’ să fii tâmpit să primeşti sute de mii de oameni care nu ştiu limba şi nu sânt adaptaţi la lumea occidentală doar ca să ai un warm-fuzzy feeling că ai făcut ceva bun.

    • În privința adaptării la lumea occidentală, niște băetzași români verzi foarte credincioși și pro-life au întocmit în sprijinul abstinentului Romeo Moșoiu o scrisoare care circulă pe ici și pe colo și în care spun cam așa: într-o situație de exasperare, văzând că principiile creștine nu sunt susținute în realitate nici de instituții, nici de clasa politică, mulți cetățeni ar putea să se lase tentați de grupuri antidemocratice, antioccidentale, care fac propagandă în sprijinul politicii neoimperiale a lui Putin, sub pretextul „apărării ortodoxiei, apărării valorilor creștine împotriva Occidentului decandent” – așa cum s-a întâmplat deja în alte țări europene.

      Astfel încât intrarea burkăi și crimei de onoare în lumea vitrinei roșii, a clubului și a ecstasy-ului s-ar putea să fie mai degrabă o veste pe placul lor decât o tâmpenie.

Comentariul tău