Solenoid Experience #3 [scenetă în multe acte]

E sâmbătă, și cartea e departe. Geniul e departe, prim-planul literar e departe. Mă simt singur, pierdut în literatura poporană, ce nu-mi poate oferi acea înălțare morală și spirituală de care am nevoie. Intelectul meu urlă după Solenoid zgomotos și plin de tumultul furtunii intelectuale ce va să vină.

Știu la ce să mă aștept. Sunt pregătit. Chiar dacă l-am citit pe Kafka, dar nu i-am citit pe Borges și pe Joyce, simt că am citit cele 100 de cărți pe care mi le pune ca nivel necesar de trecut o cititoare. Mă tem. Dacă nu am citit cărțile bune? Dacă nu sunt cu adevărat pregătit? E timpul să compensez. Am auzit de un tip, Pinceon, pe care ar trebui să-l citesc ca să îl pricep pe Cărtărescu. Știu ce voi face! Le voi citi paginile de Wikipedia tuturor celor care le-au schimbat roțile de la mașina lui Borges, Joyce și Pinceon ăsta. Doar că pe Pinceon nu îl găsesc deloc – ah, de ce am ascultat eu la radio recenzii despre Solenoid? Unde ești Pinceon? Unde?

Simt cultura elucubrând în jurul meu. Cărțile din biblioteca mea sunt singure, și m-am pornit să fac singurul lucru pe care îl pot face. La sugestia lui Ovidiu am cumpărat niște drugi de fier și voi întări raftul pe care va sta Solenoid – că e o carte grea, o carte mare. Cum ziceam, simt că sunt pregătit, dar pot să mă pregătesc mai tare, ca un atlet care merge la sală înainte de concurs.

Acum nu-mi rămâne decât să aștept.