Solenoid Experience #6 [scenetă în multe acte]

Odată atins un ideal, un moment de retragere e natural. Un moment de depărtare față de idealul pe care l-ai atins, o reexaminare profundă a sinelui în raport cu idealul. Realizez că Solenoid nu e o carte care poate fi citită oricum de către un pigmeu cultural ca mine. În același timp realizez că Solenoid e cartea ce mă va ridica din colbul neștiinței să mă lupt cu propria-mi ignoranță. Extraordinară cumpănă.

Așa că voi lăsa deocamdată volumul la dospit – să respire un pic aerul casei mele, să tragă aerul nesănătos al ignoranței mele în piept, să-l simtă ca pilitura de fier pe artere. Suntem mici în fața Marelui. Și să nu credeți că e un lucru pe care îl zic ușor, după cum însuși Cărtărescu a zis, e o carte mare, 800 de pagini. Se simte. Se simte. Se simte greu și apăsat în sufletul nostru. Noroc că m-am pregătit din timp, iar raftul e întărit cu drugi de fier. Solenoid, însă, își așteaptă momentul în care măreția lui se va aduna cu nimicnicia mea formând o medie ponderată.


Comentariul tău

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.