Star Trek: The Original Series

La mine durează enorm să urmăresc un serial – dar cumva zilele astea mi-am făcut timp să înaintez mai mult în Star Trek – The Original Series. Cele cu Spock și cu Kirk, cele care au pornit toată nebunia, că tot le promova Netflix anul trecut, în anul 50 de Star Trek.

TOS nu e pentru oricine – e greu de digerat în 2017. E lent, grafica e slabă, dialogul cu privitorul are o altă dinamică. Poveștile sunt curajoase, dar le simt repetitive pe alocuri. Glumeam că „Star Trek: The Original Series” are două teme majore: „nava noastră este capturată de către «adaugă-un-inamic-imposibil-de-bătut»” și „explorăm o planetă unde oamenii copiază ce se întâmpla pe Terra la anul xxxx”.

Foarte multe din poveștile din TOS nu sunt încă afectate de political correctness, și treaba asta ar putea fi șocantă pentru privitorii moderni. Soluțiile nu sunt totdeauna ușor de digerat pentru cineva obișnuit cu moleșeala specifică noilor seriale. Kirk nu ezită să manifeste superioritatea omului, a rațiunii. Valorile, perimate din punctul unora de vedere, solide din punctul de vedere al altora, sunt puțin compatibile cu ceea ce se promovează în seriile mai noi. Tonul e optimist – acolo unde există rău în oameni, acesta e înțeles și depășit, nu adoptat și înecat în vină. Căpitanul Kirk e un om al acțiunii, refuză să se lase călcat în picioare. Shatner în rolul lui Kirk emană forță și caracter. Un personaj imposibil în ziua de azi, care se revoltă că Scarlett Johnason nu e suficient de asiatică pentru rolul Mirei „Major” Killian din Ghost in the Shell.

ST: TOS are două sezoane bune, și unul care e dezastruos. Primele două sezoane, coordonate de Gene Roddenberry, sunt urmăribile, dar în sezonul al treilea se schimbă echipa de scenariști și calitatea scade puternic. Chiar dacă este extrem de primitiv și amuzant pe alocuri, TOS e reușit din multe puncte de vedere – chiar dacă e simplistic și neimpresionant din punct de vedere grafic1)pentru oamenii care urmăresc serialul în 2017. O parte din povești sunt bune, altele clișeistice, devenind dureros de slabe în sezonul al treilea.

TOS e o cu totul altă lume. Merită urmărit măcar pentru schimbarea de optică dacă nu pentru altceva. ST: TOS e pe Netflix, și are și subtitrări în română, pentru cei interesați.

NOTES   [ + ]

1. pentru oamenii care urmăresc serialul în 2017

Comments

Star Trek: The Original Series — 9 Comments

  1. Dacă ne gândim că e vorba de sfârșitul anilor ’60 și televiziunea color de abia apăruse, nu e deloc rău..

    • Corect – însă pe alocuri vechimea se simte puternic. Desigur, dacă faci abstracție de cât de slabe sunt efectele grafice și ajungi la substanță, nu mai e chiar așa de rău..

  2. Admir stoicismul, însă când paleta de seriale e atât de interesanta azi, nici gândul de a privi TOS nu e digerabil. Sunt convins ca a avut un o impact mare la vremea lui, insa cum spuneai și tu, deja e prea rupt de prezent, cu greu iti poți păstra ochiul critic..

    • Un serial SF nu trebuie să fie legat de prezent, deci faptul că e rupt de prezent nu înseamnă foarte mult.

      ST: TOS merită parțial urmărit pentru ideile interesante pe care le promovează. E și o pagină de istorie, dar nu e numai asta. Depinde și foarte mult din ce motive te uiți la un serial TV. Dacă doar consumi un produs (așa cum o face lumea acum, ca pe pufuleți, băgăm în noi cu pumnul) atunci da, ST: TOS nu e la fel de gustos ca astea de acum.

Comentariul tău