Star Trek: Voyager, recenzia pe care n-a cerut-o nimeni

Acum că am terminat de urmărit Voyager, să vă ofer acea recenzie pe care nu a cerut-o nimeni. Pe care poate ar fi trebuit s-o fac și pentru TOS, și pentru TNG și pentru DS9. 

  • Personajele nu au niciun pic de evoluție. Adică sunt niște personaje care ar putea să fie simpatice, dar nu se întâmplă nimic important cu ele. Dacă asta o înțelegeam la TNG, nu am înțeles de ce s-a putut ajunge așa după ce s-a făcut DS9. În ultimele sezoane de DS9 personajele cresc fantastic, iar Sisko, Garak, Dukat, chiar și Bashir, O’Brien și Odo capătă un pic de consistență. În afară de Janeway și de doctor nu prea văd cine știe ce evoluție. Dar da, Janeway e făcută bine, Janeway pentru noi este Sisko doi. În rest, personajele sunt destul de șterse și îți ia mult până să prinzi un minimum de simpatie față de ele. Tom, Chakotay, B’Elanna, Kes, chiar și Seven of Nine sunt plictisitori – de-abia în ultimele sezoane își mai dau drumul.
  • Se refolosește aceeași idee la nesfârșit. Serios, jumătate din serial se bazează pe faptul că holodeck-ul funcționează defectuos cumva. Și nu sunt foarte multe moduri în care poate să funcționeze defectuos – cel mai des, problema e că ceva ce se întâmplă în holodeck și holodeck-ul nu poate fi oprit.
  • Ca toate celelalte serii din anii ’90, Star Trek Voyager crește în timp. Ultimele sezoane sunt semnificativ mai bune, dar e păcat că au păstrat formatul de „cadru generic pentru povestiri SF&Fantasy” până la final – din punctul ăsta de vedere e un TNG2, fără să aibă același efect, același impact.
  • Cel mai bun episod rămâne „Bride of Chaotica!”, urmat pe-aproape de „Living Witness” și „Blink of an Eye”. Știu că Bride of Chaotica e subevaluat de obicei – dar să iei estetica primelor filme cu sunet și să o refaci atât de bine, mi se pare o reușită deosebită.
  • Știința este foarte mumbo-jumbo, o mormăială de la care la un moment dat te umflă râsul.
  • Tema absolut amuzantă din Voyager este „Janeway își bate joc de timeline”. Având în vedere că și „Kirk își bate joc de timeline” în noua serie Star Trek (filmele) cred că oamenii care lucrează la Star Trek au rămas fără inspirație, și copiază Timecop-ul lui Jean Claude Van Damme (vezi Timeless).
  • Grafic, Voyager e mai sus ca TNG-ul – și e și normal, practic e la distanță de două iterații ale francizei. Star Trek: Enterprise e primul care vine în format 16:9, și cred că și HD. Voyager, este încă 4:3, 576p. Aș fi spus că nu e foarte important, dar după ce am avut discuții cu mai mulți prieteni, unul din motivele pentru care le-a fost imposibil să urmărească seriile vechi de Star Trek e grafica și calitatea imaginii. Voyager e ceva mai ok din punctul ăsta de vedere, dar e încă departe.
  • Îl găsiți pe Netflix și e și subtitrat în română. Dacă puteți să treceți peste primitivismul grafic (dar și scenaristic), vă recomand să începeți de la TNG, și să le luați încet pe toate. TNG începe să fie bun de pe la sezonul 3. Dacă vă simțiți ultra-curajoși, începeți de la TOS, dar săriți peste sezonul trei pentru că e pierdere de vreme. Dar la TOS trebuie să înțelegeți că e o serie concepută și filmată în anii ’60.


Comments

Star Trek: Voyager, recenzia pe care n-a cerut-o nimeni — 9 Comments

  1. Acum bagă Babylon 5, că-i foarte bun. 5 sezoane, dar contează doar primele 4 și ultimul episod din 5. Primele două sezoane sunt ca Star Trek, fiecare episod cu povestea lui, dar pe fundal dau indicii că urmează ceva mare. Sezoanele 3 și 4 sunt full arc.

    • Babylon 5 este printre puținele tv show-uri gândite cap coadă. Și de altfel și inspirația pentru DS9 că JMS s-a dus cu povestea și conceptele la Paramount, nu s-au înțeles (tipul se pare că vroia un control absolut asupra show-ului în timp ce ăia preferau ceva mai fluid, eventual să îl poată lungi după plac) iar la final Paramount au scos DS9 cu aproape același plot.
      Tipul cică era atât de control freak încât se pare că a gândit din timp un exit pentru absolut toate personajele importante în cazul în care se întâmpla ceva cu actorii.
      Din păcate mi s-a părut că s-a văzut lipsa unui buget mai mare și poate e un pic prea lung dar per ansamblu rămâne un serial de referință și mi se pare că nu poți să judeci pe de-a întregul DS9 fără să vezi Babylon 5.

  2. TOS mi s-a părut foarte bun pentru posibilitățile tehnologice de la vremea respectivă. TNG rulzzz, dar asta probabil pentru că am crescut el duminică de duminică la TVR. Eram “fazanul” străzii pentru că atunci mă căram în casă. Toți ceilalți râdeau de mine, dar chiar nu a contat :))))

    • TNG e limitat, Enterprise de exemplu pornește mult mai deștept ca TNG. DS9 are arcul major cu Războiul Dominionului, în care Sisko crește enorm ca personaj. Voyager o are pe Janeway care mi se pare un personaj foarte bine închegat. TNG e fain, dar limitat.

  3. Cum mulți au văzut TNG în anii ’90 pe un TV alb-negru de calitate îndoielnică, dacă îl revăd acuma li se va părea calitatea imaginii mult mai bună.. 🙂

  4. Apropo de ce zici despre Voyager, în general scenariștii Star Trek nu au mare imaginație. Jumătate din episoade sunt cu holodeck, naziști sau o combinație a lor. Mai adaugă-le și pe alea cu “este capturat de o civilizație care-l judecă pentru ceva” și “se prăbușește singur undeva și scapă” și ai descris orice Star Trek.

    Unele lucruri însă au ceva mai mult sens. Voyager era în partea opusă a galaxiei, așa că normal că foloseau holodeck-ul mai des. În plus, călătoria lor se preta la stilul episodic de povești fără legătură.

    DS9 era staționar, era logic să aibă un arc.

    Singura problema a lui Voyager este că n-au folosit mai mult niște chestii mișto. Specia…8888 părea interesantă, dar e rezolvată în două episoade (simple) și gata.

Comentariul tău