Star Wars: The Force Awakens

După ce l-am boscorodit atâta vreme a fost cazul să merg să și văd despre ce e vorba. Nu putem critica ceea ce nu cunoaștem decât dacă e vorba de Solenoid-ul lui Cărtărescu, așa că a trebuit să merg să văd filmul lui JJ Abrams.

Știți ce părere am eu despre primele filme – am fost destul de explicit în postarea de acum câteva zile, când am spus că Star Wars nu are nicio șansă în fața lui Terminator 2. Poate am fost un pic cam dur cu franciza – din păcate a îmbătrânit urât, iar fanii obsedați de filmele Star Wars nu se deosebesc de fanii care vorbesc de sex-appeal-ul Madonnei în 2010.

Când am auzit că JJ Abrams face filmul nou m-am bucurat – mi-a plăcut foarte mult ce a făcut cu filmele Star Trek – când am văzut trailer-ul m-am cam desumflat un pic. Am văzut eroina, am văzut eroul de culoare și am sperat totuși că nu o ard aiurea, politically correct și divers cultural. Din fericire, în afară de câteva secvențe minore, filmul nou e echilibrat în sensul ăsta.

Mă bucur că franciza a ieșit de sub mâinile lui Lucas. Ce a făcut Abrams a fost să ia povestea din Star Wars, primul, episodul IV sau cum vreți să-i ziceți, și a rescris-o o generație mai încolo. Povestea tot pe o planetă deșert se petrece, erou principal e tot cineva care face chestii din resturi, practic tot SW se re-derulează cu alte fețe, alte personaje, alte nume. Avem și un Darth Vader nerfed, avem și-un Kenobi care își dă obștescul sfârșit, avem și-un patricid, avem o groază de elemente din prima serie. Nefiind un fan al primei serii pot să spun că au luat ce e mai bun din ea și au refolosit – și, spre deosebire de ultimul film Indiana Jones, Ford primește aici un rol bun pe care îl joacă exemplar. Îl simți că e omul cel mai important din scenă și totuși reușește să-i pună în valoare pe ceilalți. E o reprezentație excelentă.

Ce mi-a mai plăcut a fost și faptul că e mai multă acțiune – și faptul că ni s-a dat de înțeles că problema star-trooper-ilor este fix costumul – de îndată ce ies din el sunt niște țintași exemplari, chiar dacă până atunci nu au omorât pe nimeni în bătălie.

În rest, Star Wars e un film comic, ușor de ironizat. E naiv, nu ține apa, dacă-l iei un pic la întrebări îți dai seama că șleahta de fani ce se va forma (invariabil) în jurul fenomenului analizează niște prostii. Și e păcat – fantezia nu trebuie disecată în halul în care sunt dispuși fanii să o facă.