Studiile superioare în România sunt degeaba

Postarea asta ar fi, ideal, orientată către oamenii care tocmai termină liceul și care cred că facultatea îi va ajuta la ceva. În realitate, învățământul românesc îi lasă pe oamenii de liceu incapabili să citească un text și să-l și înțeleagă (cam jumătate fiind atât de rău încât sunt clasificați ca „analfabeți funcțional”), așa că din păcate acest text va fi citit de niște oameni care au terminat facultatea și știu deja lucrurile astea.

Povestea începe de la postarea teribilă pusă de o studentă la FJSC – Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, care scria la un moment dat pe Facebook ceva. Ce anume e mai greu de descifrat pentru că domnișoara Cătălina Vlad a absolvit Jurnalism și Științele Comunicării, și dincolo de faptul că nu știe să-și scrie numele (da, vorbesc de diacritice), nici nu știe să fie concisă sau să spargă un text în paragrafe.

Te-ai aștepta ca cineva de la Jurnalism și Științele Comunicării să știe să comunice, dar nu, nu e cazul. Și nu e singurul lucru care va fi evident în momentul în care veți face cunoștință cu niște studenți proaspăt absolvenți – cei care se bazează exclusiv pe facultate vor fi întotdeauna inadecvați, și insuficient de bine pregătiți – indiferent de notele cu care și-au terminat studiile.

Desigur, o să începem să spunem că facultățile sunt inutile, și tentația inițială era să zic exact același lucru. Există un singur motiv pentru care merită să urmezi niște studii superioare – faptul că intri în contact cu niște subiecte la care nu te-ai fi gândit. Dar pentru cei mai mulți (inclusiv studenți) aceste subiecte sunt inutile, dovedită fiind incapacitatea lor de a procesa și de a asimila informații (tot ce se absoarbe se uită după sesiune), dar și de incapacitatea lor de a aplica ideile cu care s-au întâlnit în timpul anilor de studiu.

Motivul pentru care universitățile românești (și bănuiesc că nu numai) sunt degeaba e că se intră în ele prea devreme. Oameni care nu au niciun motiv să termine o facultate dau, totuși, la facultate bazându-se că diferențiatorul numărul 1 este nota de la examenul de bacalaureat. Nu există un concurs meritoriu care să elimine oamenii fără aplecare spre subiectul respectiv. De ce?

Intră în scenă mafia profesorală. Răspunsul decanului FJSC la demersul Cătălinei Vlad e tragic – „iată”, zice dânsul, ”cine sunt eroii jurnalismului pe care i-am educat noi” (parafrazez, desigur, lista e, însă, aproape autentică):

Emilia Șercan, Cristi Pantazi, Clark Kent, Cristian Lupșa, Daniel Apostol, April O’Neil, Dan Turturică sau, din profesiile comunicării, precum Lorand Balint, Mihai Ghyka, Dan Florescu, Victor Dobre, Victoria Vale, Maria Predoiu, Laura Florea, Spider Jerusalem, Luiza Domnișoru, Lois Lane, Sorana Savu, Adrian Predu, J. Jonah Jameson, Victor Stroe și mulți alții

Am simțit nevoia să mai adaug ceva nume ca să pară ceva mai ok lista, altfel plină de anonimi. Și nu e o problemă că șeful la jurnalism în țara asta nu a scris niciun articol cât de cât memorabil (Cărtărescu scrie articole mai bune), e o problemă că an după an, imediat după ce termină liceul copiii sunt prostiți să se lupte să fie admiși să fie învățați de astfel de nulități chestii.

Și așa o să se simtă toți cei care intră acum la facultate după ce o termină. Chiar și cei care merg pe învățământul STEM se vor simți prost instruiți de către facultăți, ei neputând aplica direct lucrurile pe care le învață la facultate, și aproape nimeni neexplicându-le de ce sunt lucrurile respective necesare sau utile. Dar oare oamenii au de ales? Li se cer studii superioare pentru diverse joburi, inclusiv „tradus fiecare articol stupid de pe Buzzfeed”. Dacă îi întrebi pe oamenii care angajează de ce cer diplomă de facultate o să se uite câș la tine, pentru că nu au un răspuns bun. În afară de unele cazuri speciale (drept, medicină) studiile universitare nu sunt necesare. Și de fapt logica studiilor universitare nu a fost până acum vreo 40 de ani „ceva de făcut după ce termini liceul”, ci ideea era că faci facultatea ca să te specializezi în chestia pe care lucrezi. Cu alte cuvinte vezi că ai muncit vreme de vreo zece ani ca programator, ai nevoie să mergi la nivelul următor, ai nevoie de o nouă perspectivă, faci facultatea și înveți, pui lucrurile în perspectivă.

Dar acum ciclul universitar e exclusiv gândit pentru crearea de profesori la diverse niveluri. Un organism care se autoîntreține, nimic mai mult. Cum s-ar zice în popor, o mică mafie.

Tragic, soluția pentru învățământul superior e reducerea la minimum a tuturor facultăților care nu ne dau profesori de școală generală sau liceu – și pe aceia îi specializăm nu cu o facultate, ci cu o post-liceală de pedagogie. Desființat tot învățământul superior, făcută o postliceală de pedagogie și gata. pe lângă fondurile economisite nu mai avem această pierdere de vreme pentru elevii care tocmai absolvă liceul, și care ar putea să facă ceva mai util cu viața lor, de exemplu să-și ia, onest, un an de pierdut vremea aiurea.

Aș fi vrut să argumentez mai mult și mai în detaliu, dar m-am plictisit la mijloc. Mi-am dat seama că oricum articolul ăsta nu o să fie util celor cărora le-ar putea fi util, care ar putea să meargă să-și caute un job în loc să-și piardă timpul cu facultatea. Și e aproape inutil să le zic lucruri oamenilor care sunt în stare să ia decizii în legătură cu condițiile de angajare – pentru ei, facultatea e un diferențiator. M-am prins și de ce: dacă ai avut bani să faci facultatea, și nu ai făcut ceva reprobabil între timp, e posibil să fii o unealtă numai bună de folosit. În plus, ești suficient de bogat cât să-ți permiți un job la limita salariului minim, în fond ai stat în facultate pe banii tăi.


9 Replies to “Studiile superioare în România sunt degeaba”

  1. Cristian Banu

    Scopul studiilor superioare este de a amâna șomajul cu 3-6 ani și a temporiza presiunile pe piața muncii. Necesarul de specialiști cu studii superioare într-o companie este între 5 și 10%, pornind de la domenii în care ai nevoie de un inginer la 1000 de muncitori până la domenii în care ai 10 angajați, toți cu studii superioare. Nu știu exact cum este afară, dar în România mai sunt câteva domenii – în afară de medicină, avocatură, arhitectură – în care pentru a putea funcționa legal ai nevoie de personal cu anumite specializări (de exemplu la mediu).
    În calitate de angajator a 10 proaspăt absolvenți în ultimii 4 ani, pot spune că absolut nimic din ceea ce fac în facultate nu are legătură cu necesitățile reale ale pieței, dar nici măcar nu le oferă un background care să-i ajute să gândească, să le dezvolte capacitatea analitică și de sinteză precum și abilitățile de a identifica informația relevantă din cantitatea impresionantă de informație disponibilă.
    Diferența o fac tot acele abilități înnăscute – spiritul de observație, inteligența nativă, curiozitatea.
    Și dacă tot este plină programa de aberații, aș propune introducerea de cursuri de filosofie în fiecare an, indiferent de specialitate. Măcar așa, unii dintre ei vor învăța să-și pună niște întrebări și să caute răspunsuri.

  2. Dorin Lazăr

    Și eu mi-aș dori niște cursuri de filosofie, dar tare mi-e teamă de ce profesori de filosofie poate pune la dispoziție învățământul românesc.

  3. Cristian Banu

    Profesorul e doar un facilitator. Faptul că ar exista o listă de lecturi obligatorii i-ar face ca măcar să intre în contact cu idei, iar unii ar putea merge mai departe. M-a amuzat foarte tare o explicație a unui mecanic referitor la o găurică în toba de eșapament: „a prins niște apă și a stat acolo și a găurit-o”. Poate prind și ei niște apă și le găurește mintea ca să mai intre și altceva.

  4. Asdad2005

    Problemele cu studii superioare sunt mai multe dar in ordinea problematicii si impactul lor ulterior le vad asa:
    1. Examenul de admitere, este aproape inexistent cu cateva mici exceptii. Concursul de dosare este mai simplu de organizat, cu costuri mai mici si rezultate mai bune pentru facultate(i.e locurile sunt ocupate mai usor). Prin urmare, diferentierea se face doar pe baza locului unde ai facut liceul, respectiv unde ai dat bacul. Si cum notele nu mai sunt de mult timp reprezentative, ajung oameni slab pregatiti sa faca si ei o facultate.
    2.Este strans legat de 1, cea mai mare parte a finantarii facultatilor vine de la stat si acea finantare se bazeaza exclusiv pe numarul de locuri ocupate anterior. Prin urmare, interesul exclusiv al decanilor o reprezinta ocuparea tuturor locurilor pentru care primesc subventionare. Un caz aparte, il reprezinta facultatile de medicina, unde isi acopera locurile subventionate prin examen de admitere, in mare parte datorandu-se si din cauza studentilor straini sau perspectivelor de a pleca din tara a studentilor romani.
    3.Lupta interna a profesorilor pentru a a-si pastra numarul de ore, duce la o rata de promovare maricica in sesiune, multi promovand examenul prin simpla prezenta.

    Si asa ajungi sa ai dureri de cap cand vorbesti cu un proaspat absolvent de facultate si descoperi un fapt sinistru: cunostintele au ramas la nivel de liceu in cel mai fericit caz, sau de scoala generala in cele mai multe cazuri. Practic din facultate poate sa ramana cu serile studentesti si cam atat. Si cam asta e situatia universala a invatamantului superior romanesc, sigur exista si exceptii, pentru care facultatea a insemnat o deschidere fabuloasa, nu neg asta, dar astia sunt doar exceptii nu si regula.

    Ca ceva sa se schimbe, trebuie schimbata arhitectura invatamantului de 12 clase, reintroducerea scolilor de arte si meserii, schimbarea admiterii atat la liceu(examen de admitere si la liceu), cat si la facultate(examen de admitere, sau facultatile care organizeaza concurs de dosare au locuri mai putine subventionate de stat si mai multe la taxa), dar mai ales, schimbarea din temelii a resurselor umane ce alcatuiesc sistemul. Problema in toata afacerea asta este, ca o schimbare de asemenea fel se intampla in vreo 10 ani in cel mai fericit caz, 20 cel mai realist. Noi momentan sunt blocati la faptul, ca Liviu Dragnea o sa ajunga la mititica si avem un OUG de dat asa ca lucrurile nu se vor schimba.

  5. Blue

    Absolvenţii de facultate sunt căutaţi pentru un principiu mai puţin dezvaluit de angajatori: acei oameni sunt capabili să termine ceva început. Cum facultatea nu este obligatorie să o parcurgi şi chiar să o termini, faptul că ai rezistat până la final dovedeşte că eşti capabil să şi termini o sarcină, în ciuda greutăţilor întâmpinate.
    Evident, nu e cazul tuturor, dar cei ce abandonează pe parcurs ori trebuie să fie Bill Gates (cu simţ al afacerilor), ori nu ştiu încă ce vor de la viaţă.

  6. Dragos

    Dar când auzi universitățile cu câtă mândrie susțin: locul 1 pe țară și locul 801 internațional, din top 1000 al celor 16000 de universități din lume. WOW! Pe naiba! WOW sunt cele din top 100. Universitățile alea chiar se pot mândri. Acolo se face totul cu cap și se face diferit. Sunt și la ei unele chestii care ar putea fi îmbunătățite, dar tot nu se compară cu ce avem noi…

  7. krossfire

    Am cam zis pe Facebook ce era de zis in situatia respectiva. Culmea, ea gaseste puncte slabe la facultate fix punctele care mi-au placut si mie si altora din jurnalism, publicitate sau PR: faptul ca ai multe oportunitati de practica si ca esti lasat de capul tau. Daca facultatea chiar imi cerea sa-mi consum tot timpul cu facultatea, as fi avut o problema.

  8. Dorin Lazăr

    @krossfire: nu știu dacă e neapărat o problemă cu ea. Cred că unii au nevoie de mai mult ghidaj (mai ales în jurnalism, hehe), și unii apreciază mai mult timpul liber, pe care să-l ocupe cu oportunități de genul ăsta. Știu că nu suntem toți la fel din punctul ăsta de vedere, dar de exemplu dacă mergi pe STEM te aștepți să primești informație multă de la profi, și ghidaj serios, indiferent de cum e pusă problema.

    @Dragos: mândria aia într-adevăr, spune cam pe unde suntem. Nimic nu e mai tragic decât să fii pe locul 800, și să nu ai șansă să vezi partea de sus a topului vreodată în viața ta. Într-un fel îmi dă de înțeles că e un pic de disperare – urmată apoi de delăsare – e mult mai ușor să crești de pe 801 pe 799 decât să încerci să ajungi în primele 100. Și singurul lucru pe care îl pot zice oamenii ăștia e că nu au suficient de mulți bani, dar de fapt le lipsește calitatea resurselor umane.

    @Blue: Nu sunt neapărat de acord. Terminatul unei facultăți din România nu denotă deloc capacitatea de a termina ceva, pur și simplu nu ai găsit altceva mai bun în timpul ăsta. Și în era pre-internet treaba asta era într-adevăr semi-ok, dar acum ai zece cursuri gratuite care te învață de 10 ori mai mult decât facultatea.

    @Asdad: O listă lungă. Am zis și eu de #1, dar #2 cred că e mai puțin importantă. Serios, cred că punctul 3 e cel definitoriu. Pentru #2 găsești sponsori foarte rapid dacă ai chestii faine și interesante de făcut și de arătat. Dar partea a treia e tragică, pentru că orele alea se plătesc destul de slab, și efortul băgat în păstrarea numărului de ore și chiar menținerea unor profile inutile e chestia care ține universitățile locale în spate.

  9. krossfire

    Da, dar Jurnalismul, Publicitatea si PR-ul sunt domenii vocationale. N-ai zice dupa cum arata unii specialisti din domeniu, dar dupa ce se duce fervoarea tineretii, ramai cu niste abilitati sau iesi cu totul din domeniu.

Comentariul tău

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.