Studiile superioare în România sunt degeaba

Postarea asta ar fi, ideal, orientată către oamenii care tocmai termină liceul și care cred că facultatea îi va ajuta la ceva. În realitate, învățământul românesc îi lasă pe oamenii de liceu incapabili să citească un text și să-l și înțeleagă (cam jumătate fiind atât de rău încât sunt clasificați ca „analfabeți funcțional”), așa că din păcate acest text va fi citit de niște oameni care au terminat facultatea și știu deja lucrurile astea.

Povestea începe de la postarea teribilă pusă de o studentă la FJSC – Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, care scria la un moment dat pe Facebook ceva. Ce anume e mai greu de descifrat pentru că domnișoara Cătălina Vlad a absolvit Jurnalism și Științele Comunicării, și dincolo de faptul că nu știe să-și scrie numele (da, vorbesc de diacritice), nici nu știe să fie concisă sau să spargă un text în paragrafe.

Te-ai aștepta ca cineva de la Jurnalism și Științele Comunicării să știe să comunice, dar nu, nu e cazul. Și nu e singurul lucru care va fi evident în momentul în care veți face cunoștință cu niște studenți proaspăt absolvenți – cei care se bazează exclusiv pe facultate vor fi întotdeauna inadecvați, și insuficient de bine pregătiți – indiferent de notele cu care și-au terminat studiile.

Desigur, o să începem să spunem că facultățile sunt inutile, și tentația inițială era să zic exact același lucru. Există un singur motiv pentru care merită să urmezi niște studii superioare – faptul că intri în contact cu niște subiecte la care nu te-ai fi gândit. Dar pentru cei mai mulți (inclusiv studenți) aceste subiecte sunt inutile, dovedită fiind incapacitatea lor de a procesa și de a asimila informații (tot ce se absoarbe se uită după sesiune), dar și de incapacitatea lor de a aplica ideile cu care s-au întâlnit în timpul anilor de studiu.

Motivul pentru care universitățile românești (și bănuiesc că nu numai) sunt degeaba e că se intră în ele prea devreme. Oameni care nu au niciun motiv să termine o facultate dau, totuși, la facultate bazându-se că diferențiatorul numărul 1 este nota de la examenul de bacalaureat. Nu există un concurs meritoriu care să elimine oamenii fără aplecare spre subiectul respectiv. De ce?

Intră în scenă mafia profesorală. Răspunsul decanului FJSC la demersul Cătălinei Vlad e tragic – „iată”, zice dânsul, ”cine sunt eroii jurnalismului pe care i-am educat noi” (parafrazez, desigur, lista e, însă, aproape autentică):

Emilia Șercan, Cristi Pantazi, Clark Kent, Cristian Lupșa, Daniel Apostol, April O’Neil, Dan Turturică sau, din profesiile comunicării, precum Lorand Balint, Mihai Ghyka, Dan Florescu, Victor Dobre, Victoria Vale, Maria Predoiu, Laura Florea, Spider Jerusalem, Luiza Domnișoru, Lois Lane, Sorana Savu, Adrian Predu, J. Jonah Jameson, Victor Stroe și mulți alții

Am simțit nevoia să mai adaug ceva nume ca să pară ceva mai ok lista, altfel plină de anonimi. Și nu e o problemă că șeful la jurnalism în țara asta nu a scris niciun articol cât de cât memorabil (Cărtărescu scrie articole mai bune), e o problemă că an după an, imediat după ce termină liceul copiii sunt prostiți să se lupte să fie admiși să fie învățați de astfel de nulități chestii.

Și așa o să se simtă toți cei care intră acum la facultate după ce o termină. Chiar și cei care merg pe învățământul STEM se vor simți prost instruiți de către facultăți, ei neputând aplica direct lucrurile pe care le învață la facultate, și aproape nimeni neexplicându-le de ce sunt lucrurile respective necesare sau utile. Dar oare oamenii au de ales? Li se cer studii superioare pentru diverse joburi, inclusiv „tradus fiecare articol stupid de pe Buzzfeed”. Dacă îi întrebi pe oamenii care angajează de ce cer diplomă de facultate o să se uite câș la tine, pentru că nu au un răspuns bun. În afară de unele cazuri speciale (drept, medicină) studiile universitare nu sunt necesare. Și de fapt logica studiilor universitare nu a fost până acum vreo 40 de ani „ceva de făcut după ce termini liceul”, ci ideea era că faci facultatea ca să te specializezi în chestia pe care lucrezi. Cu alte cuvinte vezi că ai muncit vreme de vreo zece ani ca programator, ai nevoie să mergi la nivelul următor, ai nevoie de o nouă perspectivă, faci facultatea și înveți, pui lucrurile în perspectivă.

Dar acum ciclul universitar e exclusiv gândit pentru crearea de profesori la diverse niveluri. Un organism care se autoîntreține, nimic mai mult. Cum s-ar zice în popor, o mică mafie.

Tragic, soluția pentru învățământul superior e reducerea la minimum a tuturor facultăților care nu ne dau profesori de școală generală sau liceu – și pe aceia îi specializăm nu cu o facultate, ci cu o post-liceală de pedagogie. Desființat tot învățământul superior, făcută o postliceală de pedagogie și gata. pe lângă fondurile economisite nu mai avem această pierdere de vreme pentru elevii care tocmai absolvă liceul, și care ar putea să facă ceva mai util cu viața lor, de exemplu să-și ia, onest, un an de pierdut vremea aiurea.

Aș fi vrut să argumentez mai mult și mai în detaliu, dar m-am plictisit la mijloc. Mi-am dat seama că oricum articolul ăsta nu o să fie util celor cărora le-ar putea fi util, care ar putea să meargă să-și caute un job în loc să-și piardă timpul cu facultatea. Și e aproape inutil să le zic lucruri oamenilor care sunt în stare să ia decizii în legătură cu condițiile de angajare – pentru ei, facultatea e un diferențiator. M-am prins și de ce: dacă ai avut bani să faci facultatea, și nu ai făcut ceva reprobabil între timp, e posibil să fii o unealtă numai bună de folosit. În plus, ești suficient de bogat cât să-ți permiți un job la limita salariului minim, în fond ai stat în facultate pe banii tăi.