Sunt altfel, mai diferit…

… şi de bună seamă mult mai special.

M-am săturat de rebeli. De diferiţi. De cei altfel, mai deştepţi cu jumătate de centimetru, mai altfel decît ceilalţi. M-am săturat de copchii care îşi etalează prostia public, de rebeli fără cauză, de rebelism stupid. Au intrat în normalitate.

Nu mai e nimic special în a fi special. Nu mai e nimic senzaţional, aşa că de ce vă obosiţi? M-am săturat de fiţele voastre plictisite. Le văd peste tot, le cunosc pe dinafară. Nu mai ai nimic nou pentru mine, copile, nu îmi zici nimic, iar după tine nu rămîne decît un praf fin, mult mai fin decît manierele tale, iar existenţa ta piere la prima pală de vînt.

Vreau să văd ceva de la tine. Ceva nou, ceva inteligent. Vreau să văd cum devii din consumator producător. Vreau să creezi. Vreau să scrii, să cînţi, să vorbeşti, să pictezi, să construieşti ceva nemaivăzut, nemaiauzit. Vreau ceva nou.

Nu ai nici o scuză. Ai toată lumea la degetul mic, ai informaţie, ai toate şansele din lume. Nimeni nu-ţi mai pune stavile la gîndire. Nimeni nu te împiedică să faci ceva. Singurul care te împiedică eşti tu. Dai cu stîngul în dreptul la fiecare pas, într-o oribilă reiterare a eşecului constant care eşti. Copiii au ajuns curve şi drogaţi de la 13 ani, ăsta e rezultatul tău, asta e reuşita ta. Da, eşti altfel, dar sunteţi toţi la fel, toţi o apă şi-un pămînt.

Mergi acum şi dă-te cu fundul de pămînt. Începe să strigi că sunt incorect faţă de tine, că ai mîinile şi picioarele legate, că de fapt nu poţi nimic. Reclamă-ţi neputinţa, arată cu degetul spre cei ce n-au făcut nimic. Acuză-mă. Eu sunt de vină pentru ratarea ta.

Tu, natural, nu eşti de vină. Eşti altfel, mai diferit şi, de bună seamă, eşti cel mai special

Comments are closed.