De ce sunt plictisitoare blogurile “estrogen”

M-am abonat de-a lungul timpului la mai multe bloguri de tipe, în speranța că o să văd ceva deosebit. Aproape de fiecare dată am fost dezamăgit, și astăzi mi-am dat seama de ce. 

În primul rînd tipele care merită citite nu au “bloguri de tipe”. Au bloguri cu ceva interesant, spun lucruri care merită citite, nu miroase iremediabil a estrogen. Cînd nu au nimic de zis sau sunt ocupate, tipele care scriu acele bloguri pur și simplu nu mai scriu. Nu o să înceapă să scrie despre ratoni, pisicuțe, să pună poze cu ce prietenă de-a lor a mai puit, să-și explice toate măruntaiele în detalii absolut neinteresante pentru toată lumea.

Blogurile de tipe sunt genul ăla de bloguri care urlă de la început “eu sunt femeie”. În mod agresiv. Ve ve ve eu-sunt-femeie punct ro! Se pisicesc, postează chestii absolut infecte în care demonstrează că sunt indolente, plictisitoare și anoste. Își fac publică viața personală, povestesc cum și-au lăsat iubitul, cum și-au lăsat iubitul, cum sunt fericite singure, cum și-au lăsat iubitul a treia oară ca la biserică. Cînd dau de un tip, gata, îți inundă feed reader-ul cu parfum ieftin de la piață și cu poze cu trandafiri, pisici și alte cretinătăți (în mîna lor totul devine cretinătate amoroasă, chiar și cele mai teribile orori).

Desigur, efluviile amoroase încetează de îndată ce încep lucrurile să scîrțîie in relația ei: sexul nu mai e la fel de bun, nici relația nu mai are fiorul de altă dată, dar deja relația ei prinde ani și începe să dea sfaturi, numai ca două-trei luni mai tîrziu să prindă boul curaj și să-i dea papucii.

Și m-am prins, așadar, care e problema acolo. Au un ego puternic umflat de faptul că sunt urmărite de zeci și sute de potențiali parteneri care așteaptă o șansă la o tură. Li se pare că au succes. Scriu niște chestii oribile dar oamenii le răspund entuziasmați: “Ke froom05 skri!” “p00p frumushik!” și alte asemenea. Se simt centrul universului nefăcînd nimic. Și e bine pentru ele.

Blogurile astea sunt obscene fără a se folosi niciun cuvînt care să atingă mironosițele. Sunt obscene la nivel de idei; de-asta de vreo trei ani, de cînd caut bloguri scrise de tipe, majoritatea și-au primit în feed reader tag-ul “Chicks” și cu ăla au rămas pînă le-am șters.

PS: Poate data viitoare o să vin cu niște recomandări de bloguri scris de tipe care au și ceva de spus. Sunt destule; nu le leg însă aici pentru că le-ar declasa în mod inutil.

PS2: Și nu, blogurile de tipe nu sunt scrise doar de tipe. Cele mai de succes sunt scrise de tipi, vezi sindromul Radu F. Otravă.AtentieLaOtrava

PS3: Eftimie are și el un articol despre blogurile astea.

Comments

De ce sunt plictisitoare blogurile “estrogen” — 16 Comments

  1. Poți exemplifica? Eu nu am nimerit bloguri d-astea cu flori și pisicuțe și îngerași. Și mi se pare că pierd foarte mult.

    • Mda. Am o teorie cum că cine scrie cu multe puncte de suspensie ori e femeie, ori un barbat mort în pi2dă. Iată că am avut dreptate.

    • Aaaargh, urăsc comentariile din WordPress. Bun, re-încep să scriu.

      Se găsesc multe. Nu am făcut o listă pentru că nu are sens să le ridicăm nivelul prea tare, și nu îmi place să spun direct nume pentru că le-aș dezavantaja pe cele numite. Dar să-ți dau un exemplu: http://jurnaluluneieve.com/ – un blog care are ca poză de prezentare două tipe din care una cu barbă de patru zile. Blogurile precum cele pe care le-a numit Roxana. Caută ‘iubire’ și blog pe google și o să găsești o mulțime.

      Sunt și bloguri foarte labile; după o vreme le expiră site-urile, dispar, se redenumesc și așa mai departe. Azi m-a enervat o tipă care explica cît de lene i-a fost ei să ia autobuzul să facă o vizită unei prietene, arătînd că e incredibil de indolentă: ana-lavinia.blogspot.ro ; și după aia am coborît la punctul unde explica că prietenă-su a meditat asupra relației lor și i-a dat papucii.

      Și mai sunt blogurile de tipi care sunt incredibil de patetici, pînă ating penibilul. Chestii semireligioase, tîmpiți de ioghini sau pur și simplu niște oameni fără pic de coloană vertebrală.

      Poate mă apuc să le țin minte, dar serios, sunt maculatură. Mizerii. În general femei care caută, și care vor să fie în centrul atenției. Că le cheamă Radu F sau își spun Mâzgălica, tot una-i.

  2. De acord! Cu precizarea că blogurile de femei mă fac să simt că estrogenul e contagios. Dacă stau suficient pe ele încep să văd pisicuțe peste tot (deși s-ar putea să fie pe bune, nu doar în imaginația mea – e o invazie de pisici în zonă care o dată la ceva timp se înmulțesc) și să vreau să postez despre dragoste și alte bazaconii.

    Tratament: se ia o carte bună, sau se trece înapoi la muncă.

  3. Fiecare e pe sistemul lui. Mai amuzante sunt mail-urile alea pe care le primești în care lumea spune că „nu reprezinți sexul feminin cum trebuie”. Nu știam că există o modalitate corectă. Poate nu reprezint un anume grup de femei cu idei puține dar fixe.

    Îmi plac blogurile care încurajează oamenii să fie mai încrezători de exemplu. Uneori femeile au nevoie de un pic mai multă muncă de convingere și se lasă mai greu – dacă le trebuie un blog roz și cu flori ca să ajungă mesaju, atunci să fie. Măcar să îl citească.

    Avem o problemă dacă mesajul perpetuează niște idei dăunătoare și e ambalat ca „self help” (self pity), dar pornesc de la premiza că măcar conținutul e măcar 10% util…

    • Nu ştiu cum se face, dar la noi 90% dintre blogurile scrise de femei oscilează între butch lesbian şi piţipoancă mono-neuronală: adică fie încep să povestească pe larg cum detestau ele (gagicile, nu blogurile) păpuşile, cum boxau ca Bruce Lee şi beau ca Joe Cocker, cum se îmbrăcau şi tundeau mai băieţeşte decât Rambo şi cum aveau mai multe ouă decât Bruce Willis şi Adrian Năstase la un loc în adolescenţa lor (care s-a încheiat anul trecut, după modul de exprimare), fie se miorlăie mai tare decât o ceată de mâţe în călduri, sunt mai roz decât firma unui sex-shop şi au mai mult sclipici decât un glob de discotecă din anii ’80.

      Calea de mijloc nu există, sau dacă există, te face să bănuieşti că blogul ăla e scris de un băiat ascuns sub un nick feminin 😀

    • Sunt prea mulți oameni care își impun așteptările asupra femeilor, de acord. De-asta apreciez foarte mult cînd fetele, foarte des educate întru umilință și supunere, nu se conformează tiparului, și fac niște lucruri normale, ca de oameni normali.

    • Mail-uri de-alea n-am primit, doar niște amenințări. În general dacă e să primesc chetii de la oameni supărați, sunt comentarii despre cum cred că sunt deșteaptă, dar mai am multe de învățat. Sau, de curând, despre cum sunt lesbiană. Mai demult eram „urâtă cu spume”.