Sunt sporturile electronice sporturi?

George Damian a reușit să-i facă muci cu fasole din șase cuvinte pe toți șahiștii în frunte cu Elisabeta Polihroniade, Kasparov și Karpov, și nu numai pe ei, ci și pe jucătorii de Go din zona asiatică1)Poate că degeaba arunc nume precum Go Seigen sau Shusaku, nu au nicio importanță pentru cultura românească sau europeană. Îi înțeleg confuzia. Ideea de sport pe care o are el în minte urmează idealul olimpic – atletul individual sau în echipă care reușește să își împingă corpul către limite. Nu e singurul care are în minte această idee și în mod sigur majoritatea românilor sunt în acord cu el. Cu excepția Elisabetei Polihroniade care, cum ziceam, probabil că ar fi fiert un pic în suc propriu să afle că nu e sportivă, ci că a practicat o chestie ridicolă.

Și acum să revenim cu picioarele pe pământ. În primul rând sunt două aspecte diferite din care putem vedea campionatul mondial de League of Legends. Primul aspect, acela al sportivilor participanți. Antrenamentele sunt lungi și dificile – spre deosebire de un sport precum șah sau go, un joc de MOBA (Multiplayer Online Battle Arena) este incredibil de intens, cu schimbări produse în fracțiune de secundă. Gândiți-vă la un joc de șah interactiv pe o tablă mult mai mare și cu doar 5 piese de fiecare parte – fiecare piesă cu diversele ei puteri și set de abilități. La care mai adaugi sute de pioni, turnuri specializate și o configurație, e drept, fixă, dar care poate să fie alterată foarte ușor. Un joc în care, ca în șah, strategia primează, dar și viteza de reacție, de capacitatea de coordonare în echipă și de viziune asupra intențiilor adversarului.

Un MOBA e mult mai complex ca jocul de șah, de aceea nu poate fi stăpânit cu memorări de mișcări – ci cu alt gen de memorări, de reacții, de jocuri anterioare. Un joc în care ai libertate maximă, dar și adversarul tău are aceeași libertate. MOBA-urile sunt jocuri complexe, în ciuda aparentei simplități.

Este League of Legends un sport? Da – sportivii aceia se antrenează zilnic, se adaptează la regulamente care se schimbă – fiecare upgrade de joc poate aduce reguli noi, parametri noi în joc. Este un sport pentru spectatori? Oh, da. Anul acesta League of Legends a avut mai mulți spectatori decât finala NBA, fiind surclasată doar de Super Bowl. Credeți că e penibil, că e ridicol? Încercați și voi să jucați – e gratuit, și nici măcar nu trebuie să știți engleză – localizarea în română e mai mult decât competentă 😉

Și avem și un român acolo. Îl avem pe Odoamne, că ăsta e numele de scenă al lui Andrei Pascu, românul din echipa H2K care a ajuns în cea mai înaltă fază a campionatului mondial. Vineri vor urma trei meciuri de foc care vor decide dacă va reuși să-și ducă echipa în sferturile de finală.

Ziceam în podcast că a dat un interviu unde a spus niște chestii foarte interesante – un lucru pe care chiar vreau să-l zic și-aici să rămână scris. În interviul de la in2gpu (apropos, îi urmăriți pe in2gpu? Ia puneți mâna și urmăriți-i) Andrei Pascu zicea:

S-ar putea să fie mai dificil pentru român să intre în zona profesioniștilor doar din cauza mediului în care cresc ca și jucători. Este un mediu mult mai neserios dar dacă se dedică (jocului) ar putea să aibă aceeași șansă ca orice altă naționalitate.

Ceea ce îmi amintește că problema numărul 1 pe care o percep în jurul meu este lipsa profesionalismului – așa că nici nu mă miră că sporturile electronice sunt văzute ca ceva complet neserios în România – nu e ca și cum am lua orice alt sport sau orice altceva în serios.

Așa că nu contează dacă esports sunt sau nu sunt o chestie ridicolă. Întrebarea e: “te bagi sau nu te bagi? Și dacă o faci, o faci cu seriozitate, sau nu?” Nu de alta, dar în aceleași momente în care atleții erau divinizați, actorii erau văzuți ca prostituate sau ultimii oameni iar homosexualitatea era văzută ca un triumf al virtuților. Ca și dovadă că nu ar trebui să ne facem un compas moral din cultura veche, că s-ar putea să fim foarte selectivi în chestiile pe care le admirăm.

Odoamne nu se ferește nici de domnișoare.
Odoamne nu se ferește nici de domnișoare.

NOTES   [ + ]

1. Poate că degeaba arunc nume precum Go Seigen sau Shusaku, nu au nicio importanță pentru cultura românească sau europeană

64 Replies to “Sunt sporturile electronice sporturi?”

  1. George Damian

    @Dorin – limba evoluează, de acord, dar putem avea grijă de igiena ei.
    @Z3ro – orice tranzacții simbolice dispar când își pierd ipoteza de bază. Speculații la bursă/ futures/ gaming/ dot.com/ bitcoin – variații ale aceleiași chestiuni, pe baza aceluiași mecanism cu bulbii de la lalele din Olanda de la 1600 și ceva. Principiile sunt aceleași, viteza de tranzacționare a crescut. Ne îmbogățim pe hârtie până rămânem săraci.

  2. Andrei

    @George: Ce anume din industria de gaming sau jocuri electronice competitive consideri tu ca e o speculatie si o posibila bula care va exploda la un moment dat?

  3. Z3Ro

    @George, sunt perfect de acord cu tine, gaming-ul in forma asta probabil nu va exista peste ceva timp, insa bazele pe care le pune sunt foarte importante, de aici si veniturile generate. Forma de divertisment, in schimb, nu va disparea, dimpotriva, va deveni predominanta.
    De asta zic eu ca “gaming-ul” (in esenta) nu e o bula, ca bitcoin/dotcom, e practic baza divertismentului interactiv, fi personajul preferat, creeaza-i povestea.
    Probabil ca va exista un crash, ca sunt prea multe labe-n placinta, dar , la fel ca atunci cand s-a spart bula dotcom, vor supravietui cei care vor stii sa se adapteze.

    @Andrei, gandeste-te cate produse proaste au iesit in ultimii ani, sigur ca e o bula, industria trebuie sa se curete putin.

  4. Andrei

    @Z3ro: Eu cand aud bula ma gandesc cum si George a specificat la speculatii de un oarecare fel, pe cand jocurile proaste sau mai corect spus lansate cu tot felul de buguri pana la punctul in care sunt unplayable e doar o problema de calitate si rigoare zic eu in industrie dar de cand Steam a lansat optiunea de a cere refund mai devreme anul asta eu cred ca problema asta se va rezolva de la sine destul de curand, vezi cazul recent cu Batman care a si fost retras de pe Steam pana il pun la punct.

    O alta idee ar fi cea a turneelor astea crowdfunded cum e TI la Dota anul trecut s-a ajuns la 10 milioane anul asta 18 va fi interesant de vazut pana unde se va ajunge, cred ca in 10-15 ani TI va exista dar va fi un prize pool mai moderat si mai consistent undeva la 5-10 mil $.

    Daca vorbim de bula putem discuta si de steam marketplace unde sunt niste iteme care se vand cu zeci sute de euro si sunt oameni care speculeaza chestia asta cu mai mult sau mai putin succes, dar nu vad ca fenomenul asta sa fie suficient de mare incat sa fie propriu-zis o “bula” care se va sparge si se va rasfrange asupra industriei de gaming.

  5. Z3Ro

    @Andrei, iti aduci aminte de ultimul joc, si vorbesc de AAA, care n-a avut 0day patch ? E foarte la moda sa te joci si industria speculeaza asta.

  6. Andrei

    @Z3Ro: Cum spuneam si mai sus chestia asta se va rezolva relativ rapid zic eu de cand a lansat Steam sistemul noi de refunduri si poti cere refund in maxim 2 sapt sau 2 ore jucate, no questions asked. De altfel sunt de acord cu tine, inainte de schimbarea asta noi gamerii eram putin luati la misto nu prea e acceptabil sa lansezi un produs care de abia functioneaza si are nevoie de 3-6 luni un an ca sa functioneze asa cum ar fi trebuit from day one. Dar in momentul in care ai un refund rate de 30-40% la lansarea unui joc cred ca o sa-si dea seama si producatorii de jocuri ca s-a cam terminat cu smecheria si nu poti chiar asa sa-ti bati joc de clienti. Nu stiu exact care a fost situatia cu ultimul joc Batman dar presupun ca treaba a fost destul de groasa din moment ce l-au restras din vanzare.

  7. Andrei

    Legat de sah si beneficiile sale : pe mine m-a ajutat mult sahul la matematica, geometrie mai exact. De la 7 ani am fost jucator de sah semi-profesionist, am ajuns si pe nationala, si a fost un “sport” care mi-a placut enorm pana prin clasa a 7-a cand deja am avut de ales : ori dedic timpul scolii, ori sahului. Ajunsesem la punctul in care pregatirea pentru sah imi lua prea multe ore si nu mai era rentabil.

    Dar am observat prin clasa a 6-a sau a 7-a, cand am facut geometrie, cat de usor imi era sa vad in spatiu si sa conectez “punctele” sa zic asa. Si asta pentru ca in sah ai nevoie de o viziune in spatiu, mai ales cand incepi sa faci training mental, sa vezi tabla in minte si sa faci mutari pe ea in spatiu.

    Din punctul meu de vedere, orice astfel de “sport” are beneficiile sale, dar dus la extrem, orice sport pote fi daunator.

  8. animal00

    da. Ca jocurile pe calculator nu au nevoie de strategie.
    Starcraft: trebuie sa fii atent si la ce faci atunci (micromanagement) dar si la ce ai prin casa (macromanagementul) asta in conditiile in care trebuie sa vezi strategia adversarului, chestie pe care o faci abordand tu o anumita strategie. Totul la ~200actiuni pe minut (la aia din diamond) sau pe la 60-70 de apmuri in ligile mai mici.

    Esportul “bula”? Wow. Adica oamenii nu or sa mai dea bani sa se distreze? WOW.

  9. krossfire

    Greşeala mea, citisem “European Council” pe site-ul unde au fost centralizate studiile şi n-am mai urmărit tot link-ul catre documentul iniţial. Uniunea Europeana oricum nu are competente directe in zona sportiva, dar exista dezbaterea (o dezbatere in care, culmea, se vorbeste despre “Sports & Physical Exercise”, deci definitia clasica a fost oricum partial corupta).

    Problema e ca incerci sa separi strict niste termeni, dand dimensiuni usor apocaliptice progresului tehnologic, o treaba care merge bine literatura S.F., dar nu prea are treaba cu viata reala (la fel cum avansarea tehnologica nu distruge locuri de munca, ci produce, si cum oamenii nu sunt umiliti de progres, ci integrati in el). Mi-a placut articolul ca scriitura si lectura, dar l-am interpretat mai degraba beletristic (sau din perspectivă profesională/a scriiturii).

    Crede-mă, nu va fi o tragedie daca cel mic va putea alege intre sarit capra si Starcraft 2 pentru a-si mari media. Va fi o tragedie daca i se va interzice accesul la oricare dintre ele (pana la urma, tine de noi sa le şi sa ne asiguram echilibrul dintre exercitiu fizic si mental).

    “Într-o situație de luptă reală un băiat cu un an de armată are mai multe șanse în fața unuia care a jucat 3D shooter 10 ani. Un maestru la Mortal Kombat o ia în freză grav de la un golan de stradă.” – Absolut corect, doar ca nu avem acelasi context de comparatie. Comparatia corecta ar fi intre un campion la Counter Strike si unul care nu joaca CS, in momentul in care cei doi ar vrea sa se inscrie voluntar in armata. Primul va avea, garantat, un avantaj pe partea de reflexe/tintire/anticipare + minime cunostinte despre arme. La capitolul Mortal Kombat nu cred ca am ce obiecta, avand in vedere ca legatura cu artele martiale e foarte firava, dar nici sahul n-ar putea fi folosit pentru strategie militara moderna (aici un joc de tip RTS ar fi mult mai potrivit).

  10. krossfire

    Am raspuns mai sus, dar repet si aici, pentru ca sistemul de embedded comments e teribil:

    Greşeala mea, citisem “European Council” pe site-ul unde au fost centralizate studiile şi n-am mai urmărit tot link-ul catre documentul iniţial. Uniunea Europeana oricum nu are competente directe in zona sportiva, dar exista dezbaterea (o dezbatere in care, culmea, se vorbeste despre “Sports & Physical Exercise”, deci definitia clasica a fost oricum partial corupta).

    Problema e ca incerci sa separi strict niste termeni, dand dimensiuni usor apocaliptice progresului tehnologic, o treaba care merge bine literatura S.F., dar nu prea are treaba cu viata reala (la fel cum avansarea tehnologica nu distruge locuri de munca, ci produce, si cum oamenii nu sunt umiliti de progres, ci integrati in el). Mi-a placut articolul ca scriitura si lectura, dar l-am interpretat mai degraba beletristic (sau din perspectivă profesională/a scriiturii).

    Crede-mă, nu va fi o tragedie daca cel mic va putea alege intre sarit capra si Starcraft 2 pentru a-si mari media. Va fi o tragedie daca i se va interzice accesul la oricare dintre ele (pana la urma, tine de noi sa le şi sa ne asiguram echilibrul dintre exercitiu fizic si mental).

    “Într-o situație de luptă reală un băiat cu un an de armată are mai multe șanse în fața unuia care a jucat 3D shooter 10 ani. Un maestru la Mortal Kombat o ia în freză grav de la un golan de stradă.” – Absolut corect, doar ca nu avem acelasi context de comparatie. Comparatia corecta ar fi intre un campion la Counter Strike si unul care nu joaca CS, in momentul in care cei doi ar vrea sa se inscrie voluntar in armata. Primul va avea, garantat, un avantaj pe partea de reflexe/tintire/anticipare + minime cunostinte despre arme. La capitolul Mortal Kombat nu cred ca am ce obiecta, avand in vedere ca legatura cu artele martiale e foarte firava, dar nici sahul n-ar putea fi folosit pentru strategie militara moderna (aici un joc de tip RTS ar fi mult mai potrivit).

Comentariul tău

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.