Sunt sporturile electronice sporturi?

George Damian a reușit să-i facă muci cu fasole din șase cuvinte pe toți șahiștii în frunte cu Elisabeta Polihroniade, Kasparov și Karpov, și nu numai pe ei, ci și pe jucătorii de Go din zona asiatică1)Poate că degeaba arunc nume precum Go Seigen sau Shusaku, nu au nicio importanță pentru cultura românească sau europeană. Îi înțeleg confuzia. Ideea de sport pe care o are el în minte urmează idealul olimpic – atletul individual sau în echipă care reușește să își împingă corpul către limite. Nu e singurul care are în minte această idee și în mod sigur majoritatea românilor sunt în acord cu el. Cu excepția Elisabetei Polihroniade care, cum ziceam, probabil că ar fi fiert un pic în suc propriu să afle că nu e sportivă, ci că a practicat o chestie ridicolă.

Și acum să revenim cu picioarele pe pământ. În primul rând sunt două aspecte diferite din care putem vedea campionatul mondial de League of Legends. Primul aspect, acela al sportivilor participanți. Antrenamentele sunt lungi și dificile – spre deosebire de un sport precum șah sau go, un joc de MOBA (Multiplayer Online Battle Arena) este incredibil de intens, cu schimbări produse în fracțiune de secundă. Gândiți-vă la un joc de șah interactiv pe o tablă mult mai mare și cu doar 5 piese de fiecare parte – fiecare piesă cu diversele ei puteri și set de abilități. La care mai adaugi sute de pioni, turnuri specializate și o configurație, e drept, fixă, dar care poate să fie alterată foarte ușor. Un joc în care, ca în șah, strategia primează, dar și viteza de reacție, de capacitatea de coordonare în echipă și de viziune asupra intențiilor adversarului.

Un MOBA e mult mai complex ca jocul de șah, de aceea nu poate fi stăpânit cu memorări de mișcări – ci cu alt gen de memorări, de reacții, de jocuri anterioare. Un joc în care ai libertate maximă, dar și adversarul tău are aceeași libertate. MOBA-urile sunt jocuri complexe, în ciuda aparentei simplități.

Este League of Legends un sport? Da – sportivii aceia se antrenează zilnic, se adaptează la regulamente care se schimbă – fiecare upgrade de joc poate aduce reguli noi, parametri noi în joc. Este un sport pentru spectatori? Oh, da. Anul acesta League of Legends a avut mai mulți spectatori decât finala NBA, fiind surclasată doar de Super Bowl. Credeți că e penibil, că e ridicol? Încercați și voi să jucați – e gratuit, și nici măcar nu trebuie să știți engleză – localizarea în română e mai mult decât competentă 😉

Și avem și un român acolo. Îl avem pe Odoamne, că ăsta e numele de scenă al lui Andrei Pascu, românul din echipa H2K care a ajuns în cea mai înaltă fază a campionatului mondial. Vineri vor urma trei meciuri de foc care vor decide dacă va reuși să-și ducă echipa în sferturile de finală.

Ziceam în podcast că a dat un interviu unde a spus niște chestii foarte interesante – un lucru pe care chiar vreau să-l zic și-aici să rămână scris. În interviul de la in2gpu (apropos, îi urmăriți pe in2gpu? Ia puneți mâna și urmăriți-i) Andrei Pascu zicea:

S-ar putea să fie mai dificil pentru român să intre în zona profesioniștilor doar din cauza mediului în care cresc ca și jucători. Este un mediu mult mai neserios dar dacă se dedică (jocului) ar putea să aibă aceeași șansă ca orice altă naționalitate.

Ceea ce îmi amintește că problema numărul 1 pe care o percep în jurul meu este lipsa profesionalismului – așa că nici nu mă miră că sporturile electronice sunt văzute ca ceva complet neserios în România – nu e ca și cum am lua orice alt sport sau orice altceva în serios.

Așa că nu contează dacă esports sunt sau nu sunt o chestie ridicolă. Întrebarea e: “te bagi sau nu te bagi? Și dacă o faci, o faci cu seriozitate, sau nu?” Nu de alta, dar în aceleași momente în care atleții erau divinizați, actorii erau văzuți ca prostituate sau ultimii oameni iar homosexualitatea era văzută ca un triumf al virtuților. Ca și dovadă că nu ar trebui să ne facem un compas moral din cultura veche, că s-ar putea să fim foarte selectivi în chestiile pe care le admirăm.

Odoamne nu se ferește nici de domnișoare.

Odoamne nu se ferește nici de domnișoare.

NOTES   [ + ]

1. Poate că degeaba arunc nume precum Go Seigen sau Shusaku, nu au nicio importanță pentru cultura românească sau europeană

Comments

Sunt sporturile electronice sporturi? — 64 Comments

  1. Ai absolut dreptate.

    Idealul olimpic din antichitate era menit să creeze ostași puternici :). În epoca comunistă, idealul olimpic era menit să creeze propagandă în țări care erau cam de tot rahatul altfel (deși mă rog, se extindea și la șah).

    Apropos, să nu uităm ce alte conotații avea cuvântul Athleta.
    https://en.wikipedia.org/wiki/Athleta_Christi (titlu pe care l-a primit și Ștefan cel mare, apropos).

  2. “Sport” means all forms of physical activity which, through casual or organised participation, aim at expressing or improving physical fitness and mental well-being, forming social relationships or obtaining results in competition at all levels. (https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=206451)
    Șah, go, bridge etc. – sporturile minții. Discuția este mai extinsă. Sporturi electronice: manipularea unei realități virtuale, când va fi realizată conexiunea directă cu creierul și nu vor mai conta terminațiile nervoase va fi cu totul altceva. Competiție? Da. Sport? Nu.
    Corpul este un element fundamental al umanității. Dacă-l înlăturăm intrăm în altă discuție.

    • Și șahul, go-ul, reversi, etc. au o realitate a lor abstractă și virtuală. Evident, sunt mult mai low-tech.

      Chestia cu conexiunea directă cu creierul e un fel de argumentum ad futuris, nu te supăra.

  3. Nu mă supăr, dar nu văd nici o diferență de principiu între un volan și un port USB în ureche, este vorba de o extensie a unor capacități fizice sub controlul creierului. Nu mai concurează ansamblul capacităților ființei umane.

  4. Mi se pare super tare cand oamenii care nu au incercat in viata lor un Lol sau o Dota isi dau cu parerea despre existenta esport-ului. Este ca sfatul primit de la un calugar despre sex.
    Sunt curios ce cred orbii de Picasso.

    • Pai pentru ca “sport” implica ridicat curu’ de pe scaun si mutat in viteza spre o noua locatie, asta-i definitia din dictionar, traditional vorbind, mentinerea curului pe scaun nu e sport.
      Acu’, ca societatea sa accepte datul din butoane ca sport trebuie sa se mai schimbe niste generatii si asta doar pentru ca, in momentul asta, baiatu’ asta http://cdn.dotablast.com/wp-content/uploads/2015/06/chuan-invictus-gaming-esl-one.jpg nu poate fi catalogat ca atlet/sportiv. Pana si eu care sunt butonac de vreo 20+ ani nu-l pot considera sportiv.

  5. Ce saracie is sporturile anyways? nu specifica nimeni ca sunt mai mult fizice sau intelectuale, sau pentru amuzamentul privitorilor. Eu cred ca orice activitate poate capata clasificarea de sport, atata timp cat se practica de multi pe glob, si poti intra in competitie impotriva altuia, altora. Cu mentalitatea asta redusa nu mai evoluam pe plan sportiv in ultimii 100 de ani. Pescuitul, lovitul bilelor, condusul masinilor au ajuns sporturi, e clar ca trebuie sa vina si noile sporturi din noua generatie.

  6. ” Sport means all forms of physical activity which, through casual or organised participation, aim at expressing or improving physical fitness and mental well-being, forming social relationships or obtaining results in competition at all levels. ” – Si cu toate astea nu va mai fi mult pana cand esports vor fi considerate oficial sporturi iar definitia se va schimba. Si golful este sport si curlingul este sport si totusi nu stiu cat de mult se incadreaza in definitia de mai sus.

  7. E si normal ca esports sa ia amploare, gandeste-te despre ce cifre discuta astia cand vine vorba de vanzari…anu trecut LoL a generat vreo 600 de milioane de dolari, Dota vreo 300 de milioane(si asta e complet gratuit), ESL se tine pe un stadion aproape plin in Frankfurt (been there), TI5 a avut prize pool de vreo 20 de milioane de dolari.

    Departe de schimbarea definitiei nu suntem, in Suedia gamer e in nomenclator, ca meserie :), gamerii profesionisti au statut de sportiv de perfomanta samd , dar va mai dura o bucata de timp.

    Mai sunt vo' doi romani si-n Dota, in top tier teams...Unu-i bOne7, din Cloud9(astia au terminat in primele 5 la TI4), si celalalt e w33, din Team Secret.

    Insa ai uitat un singur lucru, comunitatea jocurilor astea e incredibil de toxica...oricat ai incerca sa fii miserupist si sa-i ignori...pe al 4 lea joc incepe sa ti se zbata ochiu bun.

    Si cum eu ma joc dotã(oribil de prost)…cyka blyat si la mai mare 🙂

    • Aaaa si in 2008 la olimpiada din Beijing, esports a fost sport demonstrativ, dar nu are nicio sansa sa fie inclus in olimpiada…au numar limitat de locuri, si e greu sa inlocuiesti alergatul cu click-uitul

  8. Pe bune ca avem discutia “Sunt eSports sporturi”? Deja e genul de dezbatere in care nu mai intru pentru ca exista documentare, exista articole si exista miliarde investite in domeniul asta (investitii care acorda legitimitate, ce sa vezi – dorinta de a vedea si de a plati pentru ceva legitimeaza). Exista si Coreea de Sud, vorba vine 🙂

    Daca sahul e sport, atunci eSports sunt “sporturi”. Daca accepti sahul ca “sport al mintii”, dar renegi “eSports”, ori pornesti de la premise gresite (argumentand, deci, gresit), ori pornesti din lumea gresita 🙂

    De altfel, multe eSports sunt de zeci de ori mai legitime decat un joculet care a rulat fara competitie sute de ani si care de multe ori se bazeaza pe sute de scheme si deschideri preinvatate. Este sahul un sport al mintii? Da. Este sahul un “sport superior”? Nici pe departe si o spun ca fost jucator. E incet, nu e adaptat la reflexele necesare lumii moderne, iar predarea lui nu aduce beneficii mai mari decat multe alte board games sau jocuri de strategie. Legitimitatea lui vine din vechime si atat, nu din miile de strategii care sunt posibile in atatea si atatea alte jocuri (fizice sau virtuale).

    Deci nu, dezbaterea “Sah vs. eSports” nu exista, iar argumentul tehnologic/S.F. nu functioneaza, cat timp “sportul” nu se reduce la a paria pe niste A.I.-uri. Evolutia tehnologica e cat se poate de naturala. Sa nu uitam ca muncitorii de ieri sunt programatorii de maine. Daca in 50 de ani nu vor mai exista munci fizice (nu e o previziune, e un simplu exemplu), majoritatea celor care vor manipula masinariile existente vor avea cunostinte de baza de programare care deja se predau in scolile primare. Vor fi ei mai mult decat niste muncitori? Pai, nu prea… pentru ca varfurile de-atunci vor fi in total alta liga fata de varfurile de-acum. Gapul va fi acelasi.

    Acum 4 ani, pe aceeasi tema: http://www.krossfire.ro/sah-mat-ti-am-luat-orcu/

  9. Elisabeta Poli nu a fost niciodată vreo mare șahista.
    Mari șahiste românce au fost Pogorevici,Mureșan,Nicolau, Nutu sau acum Peptan,Foișor.Poli a primit titlul de mare maestra pentru serviciile aduse șahului -popularizare-nu pentru valoarea ei sportiva care era destul de modestă

  10. pentru cei care zic ca Formula 1 nu e sport, e nevoie de conditie fizica excelenta si pilotajul intr-o cursa necesita efort fizic serios: un pilot are in medie 184 de batai pe minut (atat am eu cand alerg la intensitate mare, de exemplu), apoi echipamentul cantareste niste kilograme (7 dupa unele surse), care la acceleratii de 1.5-2G se simt si mai mult, iar dupa unele rapoarte, un pilot slabeste 2-4 kg intr-o cursa datorita dezhidratarii si efortului depus.

  11. Pingback: Cea mai dificilă parte a unui proiect | Roxana-Mălina Chirilă

  12. Comparația cu șahul e chiar insuficientă și nu face dreptate conceptului de e-sports. Nivelul reflexelor pe care trebuie să le aibă un jucător profesionist și rapiditatea atât a mâinilor / degetelor, cât și a gândirii, duc ideea de e-sports la un cu totul și cu totul alt nivel.

    E o dezbatere clasică dacă jocurile pot fi sau nu considerate un sport și aproape întotdeuna principalii adversari sunt persoanele care nu cunosc subiectul. Aude câte un profan de subiect și se revoltă. Cel puțin asta a fost situația de fiecare dată când am întâlnit eu dezbaterea.

    Asta este, să spună oamenii ce vor, fanii își vor vedea de viața lor. De-aia a avut a 5-a ediție a The International, competiția de Dota 2, premii totale de peste 18 milioane de dolari. Și btw, și în Dota 2 au fost și sunt destui sportivi români, cel mai faimos fiind probabil Bone7, fostul jucător al Cloud 9.

    • Nu a plecat, C9 s-a destrămat așa că Bone7 a rămas fără echipă. Actuala C9 e o echipa americană condusa de Theeban 1337.

      Kaipi are mulți români dar nu e tocmai o echipă relevantă, nu cum era C9 când juca Bone7 pentru ei. Doar w33ha de la Secret, care e de român dar de origine siriană, joacă la o echipă de top.

  13. Am citit si articolul lui G. Damian si pot spune ca introducerea ii descalifica seriozitatea:

    “Mediul online românesc vibrează ușor: un băiat român s-a calificat la nu știu ce campionat cosmic de jucat pe calculator. ” Nu stie ce dar totusi continua in discreditarea unui sport luat in serios si de cea mai mare industrie care se ocupa cu asta: casele de pariuri. Se plangea altcineva mai demult ca vor sa scoata de la olimpiada luptele libere, ca nu stiu de cand sunt ele acolo, faptul ca ii intereseaza pe foarte putin fenomenul asta nu e un argument pentru el.

  14. La prima editie a Dreamhack Romania, pe langa pustanii “cu cosuri” care exista si vor exista (si a caror pasiune adolescentina pentru jocuri nu poate fi negata) erau si (eram si, mai corect spus) o groaza de cupluri in zona 25-35, care jucasera si un Baldur’s Gate, Grim Fandango si poate chiar un Dune 2 sau un Myth la vremea lor si care venisera din pura curiozitate. Curiozitatea le-a/ne-a fost satisfacuta si la fel si nevoia de spectacol, in ciuda faptului ca urmaream niste tinerei care comentau live un meci de Dota 2.

    • Sa vezi cum e la DH in Suedia :), ca tot se apropie DreamHack winter. Cam 20% dintre aia 20 de mii de oameni care se butoneaza si vietuiesc acolo sunt 30+.

    • Eu ziceam de aia care participau la LAN party, oamenii veniti cu calculiciurile de acasa, despre spectatorii turneelor nu stiu, ca am stat la beri in press area si prin alte parti :), insa am vazut la ESL One ca marea majoritate a spectatorilor era 20+ si ce era minor era insotit de mama/tata/bunic, cam ca la orice meci decent de folbal 🙂

  15. Pingback: eSports! De ce? | Blogul de sub Tâmpa

  16. Ohoo, participari in Lan Party-uri. Pe-aici oamenii stateau mai prost la capitolul curaj 🙂

    Totusi, legat de pusti, am vazut la un moment dat un grup de vreo sase omuleti care jucau Hearthstone (n-am idee daca intre ei sau la nimereala), supravegheati de parintii care mancau pizza la bucata si beau suc, in timp ce se uitau la standul Asus 🙂

    • Pai in Romanica gaming-u e inca "o faza prin care trece copilu”, si in principiu, dupa ce ai terminat scoala, ai terminat si cu copilarismele astea cu butonat jocuri, le e greu sa accepte faptu ca asta poate fi un hobby.M-am jucat WoW pentru vreo cateva luni si am fost intr-o ghilda in care eram cel mai tanar, la 30+, raidu isi punea frana cand tipa copilu`…de unde si minunata expresie “kid aggro” 😀
      Pe cand la noi sunt foarte putini astia de 30-40-50 care se joaca, eu nu stiu pe nimeni :), in general oamenii astia sunt aia care merg si la LAN parties.

    • Sunt o groaza, dar nu joaca Wow sau League of Legends, tocmai datorita unei senzatii de “superioritate”. Stiu oameni care joaca Eve Online de ani de zile si au bagat niste mii de euro in jocul ala. Unul din motivele pentru care au facut asta este si pentru ca stiu ca gamerii casual si pustii nu-si permit, asa ca-si pot pastra clubul exclusivist si dependenta bine hranita 🙂

      P.S: In plus, majoritatea prefera RPG-urile si experientele single player imersive 🙂

    • Da, dar asta se-ntampla pen’ ca toate jocurile astea multiplayer au comunitatile extrem de toxice, n-ai cum sa te certi cu un pusti de 17 ani in LoL sau sa te joci WoW cu o gasca de pustani care au tot timpul din lume si fac crize de isterie la fiecare raid wipe.

      P.S. De-acord, si eu sunt la fel, mai nou am o obsesie pentru Path of Exile 😀

    • Exact. De-asta sunt si multi atat de indragostiti de Battle.net, in ciuda putinelor jocuri disponibile comparativ cu retelele “non-producer centric” (Steam, fostul Origin, Gog.com) – Battle.net e mai scump :))

    • Nu stiu daca e neaparat mai scump, HS si HotS nu au chat :D, plus ca HotS e primul MOBA comunist 🙂

  17. Cred ca discutia asta se naste in principal dintr-o insecuritate inca existenta a gamerilor si o nevoie de a valida un hobby si un mod de a petrece timpul liber in mainstream. Chiar daca traim in age of the geek si jocurile pe calculator sunt vazute mult mai bine si mai acceptate in societate ca acum 10-20 de ani probabil ca si gameri inca simtim nevoia sa intram in dezbateri de genul asta ca sa demonstram ca nu suntem niste adolescenti plin de cosuri care traiesc inca in beciul parintilor.

    George are propria definitie asupra ce inseamna sport si conform acestei defintii jocurile pe calculator nu vor fi niciodata un sport, si asta e ok. Singura chestie cu care nu sunt de acord din articolul lui este partea in care spune ca gamerii profesionisti scosi din elementul lor nu ar putea avea nicio sansa in lumea reala, in general tinerii astia sunt foarte inteligenti, foarte adaptabili si prin natura jobului lor trebuie sa lucreze eficient in echipa, ma indoiesc ca ar avea probleme de adaptare intr-un alt domeniu in afara de esports.

    Oarecum legat de subiectul asta recomand un filmulet vazut recent pe youtube facut de un jurnalist de esports Thorin https://www.youtube.com/watch?v=TiXfnfBk3BM

  18. Apropo de insecuritati, grupurile de gaming din care faceam parte erau populate de oameni bine hraniti si bine platiti (cam aroganti si usor obsedati unii, dar oameni cu familii si posibilitatea de a-si schimba “gaming rig”-ul cand aveau chef, PC sau consola + oameni care au avut treaba cu game designul, cum e si subsemnatul). Pe-acolo nu o sa prea vezi discutii de gen “Sunt jocurile video arta?” (Sunt, nu e o dezbatere) sau “Sunt eSports legitime?” (sunt, chiar daca te poti juca cu definitia “sportului).

    Altfel, legat de articolul omului: chiar n-am nicio problema cu el, e decent scris si e o opinie, doar ca, zici tu “George are propria definitie asupra ce inseamna sport si conform acestei defintii jocurile pe calculator nu vor fi niciodata un sport, si asta e ok” – E absolut ok pentru o opinie, dar nu e tocmai ok din punctul de vedere al argumentarii.

    Intr-un document vechi, dar recent revizuit, Uniunea Europeana spune urmatoarele:
    https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=206451

    “”Sport” means all forms of physical activity which, through casual or organised participation, aim at expressing or improving physical fitness and mental well-being, forming social relationships or obtaining results in competition at all levels.”

    Physical Activity – Absolut. Jocurile video produc uzura fizica si toate echipele care joaca in campionate au antrenor de fitness. Nu produc uzura prin alergare sau lovirea unei mingi, dar produc uzura si chiar accidente prin miscari repetate.

    Casual or organised participation – Clar.

    Aim at expressing or improving physical fitness and mental well-being – Demonstrat prin zeci de studii.

    Forming social relationships or obtaining results in competition at all levels – Clar.

    • Nu este Uniunea Europeană, este Council of Europe, o instituție diferită din care fac parte inclusiv Rusia și țările foste sovietice. Interpretarea definiției CoE este ușor exagerată. Nu neg faptul că jocurile îmbunătățesc anumite calități, însă este ca în American Pie, când tatăl îi explica fiului că masturbarea nu este același lucru cu sexul cu un partener. Într-o situație de luptă reală un băiat cu un an de armată are mai multe șanse în fața unuia care a jucat 3D shooter 10 ani. Un maestru la Mortal Kombat o ia în freză grav de la un golan de stradă.
      Jocurile antrenează o legătură ochi-creier-mână-buton. În câțiva ani traseul ăsta va fi scurtcircuitat cu o legătură directă creier-mașinărie. Atunci nu vor mai conta reflexele și acuitatea vizuală, ci doar capacitatea de manipulare a regulilor jocului. Va dispărea factorul ”corp uman” – o evoluție: dacă la Formula 1 acest factor mai are o importanță, la jocuri contează degetele și ochiul.
      Jocurile în sine sunt incrementări/decrementări de ”cantități” (resurse/mișcare/timp real) pe anumite trasee logice controlate de un algoritm. În momentul în care vom avea legătura directă creier-CPU va conta viteza de reacție a creierului și experiența acumulată în manipularea respectivului algoritm. Vom avea niște creiere în niște canistre care vor manipula niște realități virtuale conform unor reguli prestabilite, până în momentul în care trage cineva de heblu. Parcă s-a făcut și un film pe tema asta, nu sunt sigur.

    • Doar o întrebare: unde vine șahul ca sport al minții aici? Jocurile pe care le-ar juca oamenii cu o conexiune directă creier-CPU ar fi cu atât mai mult “sporturile minții” – cu mult mai mult decât un joc care cere memorare și calcul brut și care privează de imaginație mai mult decât stimulează.

      Bun, am înțeles oricum ce vrei să zici. Nu vrei să fie considerate sporturi, deși în urma definiției stricte pe care o urmezi mai multe sporturi ar putea să fie declasate. Nu e nicio problemă. Nu văd totuși de ce ne sperie atât de tare faptul că luăm în serios o competiție interesantă și un spectacol mai complex decât multe din sporturi. Da, nu urmează tradiția helenistică, dar nici noi nu urmăm tradiția helenistică de foarte multă vreme. De pe la anul 300 încolo.

    • Toată discuția pornește de la o definiție. Multă vreme am numit ”sport” activitatea care îmbunătățește corpul uman. Între timp au apărut jocurile (toate pleacă de la șah, simulări de confruntări tactice și strategice, împotriva AI sau altui om, manipulări de cantități și calități).
      Sport/competiție/performanță: nu sunt aceleași lucruri, de aici o altă serie de confuzii și interpretări irelevante.
      Virtualul vrea să devină real prin asumarea unei definiții false. Nu am nimic cu jocurile, competițiile sunt OK, industria nu are decât să genereze triliarde de dolari (deși orice om cu bun simț îți va spune că este o bulă economică, o speculație, dar lăsăm asta de-o parte). Hai să păstrăm sensul cuvintelor, asta e tot ce spun. Să nu spunem vacă măgarului, că nu-l putem mulge – sau putem dacă suntem insistenți și dibaci, dar nu folosește nimănui asta.

    • Din cauza asta se numește esport, nu sport. Dar înțeleg obiecția ta, sunt de acord deși mai degrabă aș numi nu sport ci atletism. Din păcate limbă fluidă va evolua în direcția care nu îți place. 🙂

    • @George, nu cred ca e o bula economica, e divertisment interactiv si in momentul asta alternativa e destul de sumbra.

    • @Dorin – limba evoluează, de acord, dar putem avea grijă de igiena ei.
      @Z3ro – orice tranzacții simbolice dispar când își pierd ipoteza de bază. Speculații la bursă/ futures/ gaming/ dot.com/ bitcoin – variații ale aceleiași chestiuni, pe baza aceluiași mecanism cu bulbii de la lalele din Olanda de la 1600 și ceva. Principiile sunt aceleași, viteza de tranzacționare a crescut. Ne îmbogățim pe hârtie până rămânem săraci.

    • @George: Ce anume din industria de gaming sau jocuri electronice competitive consideri tu ca e o speculatie si o posibila bula care va exploda la un moment dat?

    • @George, sunt perfect de acord cu tine, gaming-ul in forma asta probabil nu va exista peste ceva timp, insa bazele pe care le pune sunt foarte importante, de aici si veniturile generate. Forma de divertisment, in schimb, nu va disparea, dimpotriva, va deveni predominanta.
      De asta zic eu ca “gaming-ul” (in esenta) nu e o bula, ca bitcoin/dotcom, e practic baza divertismentului interactiv, fi personajul preferat, creeaza-i povestea.
      Probabil ca va exista un crash, ca sunt prea multe labe-n placinta, dar , la fel ca atunci cand s-a spart bula dotcom, vor supravietui cei care vor stii sa se adapteze.

      @Andrei, gandeste-te cate produse proaste au iesit in ultimii ani, sigur ca e o bula, industria trebuie sa se curete putin.

    • @Z3ro: Eu cand aud bula ma gandesc cum si George a specificat la speculatii de un oarecare fel, pe cand jocurile proaste sau mai corect spus lansate cu tot felul de buguri pana la punctul in care sunt unplayable e doar o problema de calitate si rigoare zic eu in industrie dar de cand Steam a lansat optiunea de a cere refund mai devreme anul asta eu cred ca problema asta se va rezolva de la sine destul de curand, vezi cazul recent cu Batman care a si fost retras de pe Steam pana il pun la punct.

      O alta idee ar fi cea a turneelor astea crowdfunded cum e TI la Dota anul trecut s-a ajuns la 10 milioane anul asta 18 va fi interesant de vazut pana unde se va ajunge, cred ca in 10-15 ani TI va exista dar va fi un prize pool mai moderat si mai consistent undeva la 5-10 mil $.

      Daca vorbim de bula putem discuta si de steam marketplace unde sunt niste iteme care se vand cu zeci sute de euro si sunt oameni care speculeaza chestia asta cu mai mult sau mai putin succes, dar nu vad ca fenomenul asta sa fie suficient de mare incat sa fie propriu-zis o “bula” care se va sparge si se va rasfrange asupra industriei de gaming.

    • @Andrei, iti aduci aminte de ultimul joc, si vorbesc de AAA, care n-a avut 0day patch ? E foarte la moda sa te joci si industria speculeaza asta.

    • @Z3Ro: Cum spuneam si mai sus chestia asta se va rezolva relativ rapid zic eu de cand a lansat Steam sistemul noi de refunduri si poti cere refund in maxim 2 sapt sau 2 ore jucate, no questions asked. De altfel sunt de acord cu tine, inainte de schimbarea asta noi gamerii eram putin luati la misto nu prea e acceptabil sa lansezi un produs care de abia functioneaza si are nevoie de 3-6 luni un an ca sa functioneze asa cum ar fi trebuit from day one. Dar in momentul in care ai un refund rate de 30-40% la lansarea unui joc cred ca o sa-si dea seama si producatorii de jocuri ca s-a cam terminat cu smecheria si nu poti chiar asa sa-ti bati joc de clienti. Nu stiu exact care a fost situatia cu ultimul joc Batman dar presupun ca treaba a fost destul de groasa din moment ce l-au restras din vanzare.

    • Greşeala mea, citisem “European Council” pe site-ul unde au fost centralizate studiile şi n-am mai urmărit tot link-ul catre documentul iniţial. Uniunea Europeana oricum nu are competente directe in zona sportiva, dar exista dezbaterea (o dezbatere in care, culmea, se vorbeste despre “Sports & Physical Exercise”, deci definitia clasica a fost oricum partial corupta).

      Problema e ca incerci sa separi strict niste termeni, dand dimensiuni usor apocaliptice progresului tehnologic, o treaba care merge bine literatura S.F., dar nu prea are treaba cu viata reala (la fel cum avansarea tehnologica nu distruge locuri de munca, ci produce, si cum oamenii nu sunt umiliti de progres, ci integrati in el). Mi-a placut articolul ca scriitura si lectura, dar l-am interpretat mai degraba beletristic (sau din perspectivă profesională/a scriiturii).

      Crede-mă, nu va fi o tragedie daca cel mic va putea alege intre sarit capra si Starcraft 2 pentru a-si mari media. Va fi o tragedie daca i se va interzice accesul la oricare dintre ele (pana la urma, tine de noi sa le şi sa ne asiguram echilibrul dintre exercitiu fizic si mental).

      “Într-o situație de luptă reală un băiat cu un an de armată are mai multe șanse în fața unuia care a jucat 3D shooter 10 ani. Un maestru la Mortal Kombat o ia în freză grav de la un golan de stradă.” – Absolut corect, doar ca nu avem acelasi context de comparatie. Comparatia corecta ar fi intre un campion la Counter Strike si unul care nu joaca CS, in momentul in care cei doi ar vrea sa se inscrie voluntar in armata. Primul va avea, garantat, un avantaj pe partea de reflexe/tintire/anticipare + minime cunostinte despre arme. La capitolul Mortal Kombat nu cred ca am ce obiecta, avand in vedere ca legatura cu artele martiale e foarte firava, dar nici sahul n-ar putea fi folosit pentru strategie militara moderna (aici un joc de tip RTS ar fi mult mai potrivit).

  19. pana la urma conteaza daca-s sporturi sau nu? sporturi, competitii, tot aia. ce conteaza pana la urma e popularitatea lor, ca sponsorii nu se uita daca-s sport sau nu, ci daca intereseaza pe cineva si au cui sa-si vanda merdeneaua

  20. In ce studii s-a demonstrat ca jocurile pe calculator iti imbunatatesc conditia fizica? Mental well-being ok cred ca exista argumente si dovezi in sensul asta dar sa fim seriosi, statul la calculator nu are niciun efect pozitiv asupra conditiei fizice. Ah ca echipele au antrenori de fitness si prin miscare iti cresti anduranta si exista un efect benefic in cadrul unei competitii aia e altceva. S-ar putea sa ma insel, daca ai linkuri spre studii care ma contrazic te rog sa le postezi, dar mi se pare greu de crezut.

  21. Mersi de linkuri, intradevar se pare ca jocurile pot avea un efect pozitiv pe acel mental well being mentionat si mai sus dar legat de activitatea fizica in cadrul jocurilor competitive raman reticent.

    Evident ca daca echipele/jucatorii au si un regim de exercitii in cadrul antrenamentelor asta are un efect pozitiv asupra conditiei fizice, dar strict antrenamentul in-game, sa stai 10-12 ore pe zi la calculator nu cred ca are vreun efect benefic, dimpotriva, iar eu ma refeream strict din punctul asta de vedere.

    • De acord aici, dar nici “sportul mintii” nu are alte efecte, nici asupra corpului, nici asupra ochilor (surprinzator, dar nu faptul ca ai un ecran in fata te termina, ci faptul ca te holbezi la niste detalii cu orele :P).

  22. Legat de sah si beneficiile sale : pe mine m-a ajutat mult sahul la matematica, geometrie mai exact. De la 7 ani am fost jucator de sah semi-profesionist, am ajuns si pe nationala, si a fost un “sport” care mi-a placut enorm pana prin clasa a 7-a cand deja am avut de ales : ori dedic timpul scolii, ori sahului. Ajunsesem la punctul in care pregatirea pentru sah imi lua prea multe ore si nu mai era rentabil.

    Dar am observat prin clasa a 6-a sau a 7-a, cand am facut geometrie, cat de usor imi era sa vad in spatiu si sa conectez “punctele” sa zic asa. Si asta pentru ca in sah ai nevoie de o viziune in spatiu, mai ales cand incepi sa faci training mental, sa vezi tabla in minte si sa faci mutari pe ea in spatiu.

    Din punctul meu de vedere, orice astfel de “sport” are beneficiile sale, dar dus la extrem, orice sport pote fi daunator.

    • da. Ca jocurile pe calculator nu au nevoie de strategie.
      Starcraft: trebuie sa fii atent si la ce faci atunci (micromanagement) dar si la ce ai prin casa (macromanagementul) asta in conditiile in care trebuie sa vezi strategia adversarului, chestie pe care o faci abordand tu o anumita strategie. Totul la ~200actiuni pe minut (la aia din diamond) sau pe la 60-70 de apmuri in ligile mai mici.

      Esportul “bula”? Wow. Adica oamenii nu or sa mai dea bani sa se distreze? WOW.

  23. Am raspuns mai sus, dar repet si aici, pentru ca sistemul de embedded comments e teribil:

    Greşeala mea, citisem “European Council” pe site-ul unde au fost centralizate studiile şi n-am mai urmărit tot link-ul catre documentul iniţial. Uniunea Europeana oricum nu are competente directe in zona sportiva, dar exista dezbaterea (o dezbatere in care, culmea, se vorbeste despre “Sports & Physical Exercise”, deci definitia clasica a fost oricum partial corupta).

    Problema e ca incerci sa separi strict niste termeni, dand dimensiuni usor apocaliptice progresului tehnologic, o treaba care merge bine literatura S.F., dar nu prea are treaba cu viata reala (la fel cum avansarea tehnologica nu distruge locuri de munca, ci produce, si cum oamenii nu sunt umiliti de progres, ci integrati in el). Mi-a placut articolul ca scriitura si lectura, dar l-am interpretat mai degraba beletristic (sau din perspectivă profesională/a scriiturii).

    Crede-mă, nu va fi o tragedie daca cel mic va putea alege intre sarit capra si Starcraft 2 pentru a-si mari media. Va fi o tragedie daca i se va interzice accesul la oricare dintre ele (pana la urma, tine de noi sa le şi sa ne asiguram echilibrul dintre exercitiu fizic si mental).

    “Într-o situație de luptă reală un băiat cu un an de armată are mai multe șanse în fața unuia care a jucat 3D shooter 10 ani. Un maestru la Mortal Kombat o ia în freză grav de la un golan de stradă.” – Absolut corect, doar ca nu avem acelasi context de comparatie. Comparatia corecta ar fi intre un campion la Counter Strike si unul care nu joaca CS, in momentul in care cei doi ar vrea sa se inscrie voluntar in armata. Primul va avea, garantat, un avantaj pe partea de reflexe/tintire/anticipare + minime cunostinte despre arme. La capitolul Mortal Kombat nu cred ca am ce obiecta, avand in vedere ca legatura cu artele martiale e foarte firava, dar nici sahul n-ar putea fi folosit pentru strategie militara moderna (aici un joc de tip RTS ar fi mult mai potrivit).

  24. Pingback: Documentar pentru gameri: cum a influențat Războiul Rece evoluția jocurilor video | Manuel Cheta

Comentariul tău