Sunt un erou al României post-contemporane

Azi dimineaţă am traversat regulamentar strada. Domnule Băsescu, unde este medalia mea? Mai ales că jucam baschet cînd eram în facultate! Înscriam coş după coş între două ratări, deci merit, domnule Băsescu, o medalie!

Tocmai am aflat că pe motiv că în sfîrşit un arbitru a respectat regulamentul de fotbal, nu-mai-ştiu-cum-îl-cheamă a fost premiat, alături de încă 100 de fotbalişti. De ce? Dar serios, de ce? Ce au făcut de merită medaliaţi? Domnul Băsescu are idee cît de mult se devalorizează medaliile pe care le dă el acolo? Ce urmează, medalii pentru Guţă şi Adiţă Minune pentru ‘deosebită vrajă morală şi sentemente dă borfaş’?

Dacă Iliescu dădea graţieri la criminali precum Cosma, Băsescu vrea să-l întreacă, şi dă medalii la toţi neterminaţii din fotbal, care au provocat nenumăraţi golani să mai distrugă stadioane şi să mai bată oameni nevinovaţi, care au împărţit românii în tabere agresive. Timişorean la Arad? Nu cînd joacă UTA cu Poli. Dinamovist prin Ghencea? Vai de capul tău.

Domnule Băsescu, ati medaliat nişte golani, aţi devalorizat ideea de medalie. Vă mulţumesc! 🙂

PS: Şi totuşi, nu mă medaliază nimeni pentru că am traversat regulamentar strada?

Comments

Sunt un erou al României post-contemporane — 2 Comments

  1. Here. Have a cookie!

    Imi place “post-contemporane” din titlu. Esti un erou venit din viitor, nu? OMG, I knew it!!