Prea săraci pentru a nu părea corupți

Într-un interviu care mi se pare că a trecut relativ neobservat, Laura Kövesi a zis următoarea chestie:

Nicio țară din Europa nu este curată. Niciuna. Vedeți, de exemplu, statisticile care arată că UE are o balanță comercială pozitivă de peste 300 de miliarde de euro. Așa ceva este teoretic imposibil. În interiorul UE, exporturile și importurile trebuie echilibrate. Explicația este una: fraudă masivă cu TVA. Aceste cifre nu arată nicio diferență între statele membre. De asemenea, din cazurile de care ne ocupăm noi, nu rezultă că există mai multă corupție în Europa de Est decât în Europa de Vest.

Nu e nimic surprinzător în afirmația de mai sus. Nimic. Deși trăim cu impresia că corupția românească este mai infamă decât cea din afară, lucrurile stau ceva mai așezat decât am vrea să credem. Doar o diferență esențială: cât de bogată este deja societatea. Conceptele superioare de civilizație au crescut odată cu bogăția, și noi vrem să trăim după regulile „lor”, dar în sărăcia noastră; ori regulile de oameni bogați nu funcționează foarte bine când ești cu pantalonii rupți în fund și îți dai tot salariul pe mâncare.

Să luăm un exemplu: acum ceva vreme Turcan sugera că dacă nu sunt mulțumiți cu banii pe care îi câștigă, oamenii ar trebui să-și ia un al doilea job. E un principiu foarte corect în teorie, dar nu merge deloc când să menții un al doilea job part-time te-ar costa mai mult decât ai putea câștiga din el. Teoria economică simplă de oameni bogați e că dacă muncești mai mult decât vecinul atunci o să ai mai mult decât vecinul: „e simplu!”. Și în momentul în care oamenii sunt săraci, sunt săraci pentru că nu vor să muncească.

Realitatea însă are un fel total lipsit de haz de a fi altfel decât zice acest principiu care poate e foarte valabil în Danemarca sau în Canada. În România, un lucrător pe salariul minim nu are nici spațiul nici disponibilitatea de a „face mai mult”. De foarte multe ori, oamenii sunt prea săraci pentru a-și permite să devină bogați. Tot din categoria răspunsurilor de oameni bogați la probleme de oameni săraci vin idei precum „fă-ți o firmă”, un adevărat „n-aveți pâine? Mâncați cozonac” al capitaliștilor de Facebook, care apoi încearcă să-i convingă pe oamenii prea săraci pentru a-și permite să meargă în timpul orelor de lucru la Registrul Comerțului că motivul pentru care sunt săraci e că taxele pe firme sunt prea mari.

Dar lucrurile par corecte, la fel cum pare cât se poate de corect (și de bun simț) când occidentalii vin la noi să ne spună că suntem prea corupți pentru a face parte din cercul lor select. Dar oricine a avut contact cu multinaționalele și cam cine are suficientă experiență cu sistemul de-afară știe că lucrurile nu sunt chiar roz nici dincolo - că peste pretinsa curățenie a occidentalilor stau niște pete deloc transparente. Și nici măcar nu trebuie să știți pe propria voastră piele; tot ce trebuie să faci e să te uiți la filmele polițiste din anii ‘70, la filmele de acțiune din anii ‘80, la filmele noir din anii ‘40-‘50, și o să vezi o cu totul altă lume, departe de integritatea pretinsă a celor care vin și ne dau sfaturi în legătură cu corupția.

Bun, dar dacă si corupția noastră și a lor e la fel de mare… de ce noi suntem mult mai săraci ca ei?

E simplu: am fost dintotdeauna mai săraci. Din diverse motive, și astea sunt de discutat, dar, din istoria recentă, după ce ne-am dat mâna cu Germania în 1940, au urmat 5 ani de război urmați de 10 ani de jaf al rușilor, urmat de un regim sclavagist care s-a întins până târziu în anii ‘90, când a fost înlocuit de semi-anarhia în care trăim și astăzi. La nivel de societate suntem teribili de confuzi - suntem ca orfanul dickensian care ajunge să stea la masa bogaților dar lumea îi dă peste mână că e murdar, că mănâncă prea hrăpăreț, că e îmbrăcat prost și are apucături de mahala. Avem nevoie de un pic de timp la masa bogaților pentru a înțelege cum e eticheta la ei, și să învățăm și noi s-o urmăm.

La noi toate valorile occidentale au venit în mare dezordine și incomplete. Suntem desincronizați în privința a ce înseamnă „cum se funcționează corect în societate” și, în plus, cei care reușesc să dea un tun aici pot profita de rezultate folosindu-se de ce au realizat deja cei de pe-afară. Degeaba ne spui că ar trebui să folosim soluții în cloud, când noi încă dăm cu sapa de mână. Diferența e prea mare, și ei au luat viteză mare în fața noastră, și trăim cu impresia că nu-i mai prindem din urmă, de-asta am și abandonat orice speranță că putem altfel.

Nu, problema nu e că suntem ortodocși, problema nu e că suntem noi mai hoți ca alții, că avem furtul în sânge sau ceva de genul. Pur și simplu suntem prea săraci pentru a ne permite să nu părem corupți. Faptul că noi credem că suntem mai corupți ca „ceilalți” e doar o amăgire a noastră. Face parte din acel fenomen pe care o să-l numesc neajutorarea învățată (traducând mot-a-mot o expresie englezească, learned helplessness) de care suferim, un subiect despre care am mai vorbit și în alte dăți, dar pe care poate că nu strică să-l reamintim, ca să-i dăm un pic mai mult de context.