Supraviețuirea în România: FSB

UnLeu100 Cei mai mulți dintre cei ce citesc acest articol nu prea știu despre ce vorbesc, fie pentru că nu au avut ocazia să experimenteze, fie pentru că e un obicei demodat. Un obicei de care eu am aflat de curînd, și care mi-a dat ocazia să mă amuz teribil, dar mi-a lăsat și un gust amar.

Povestea nu-mi aparține, dar să o zic oricum: era mama mea la un magazin, și dorea să cumpere ceva, însă tocmai realizează că nu are bani suficienți. La care vînzătoarea îi sugerează: “Nu aveți niște bani acolo, la FSB?”

Nu avea, și merge mai departe. A fost probabil genul acela de dialog pe care îl ignori, nu prea ai înțeles ce vroia să spună exact celălalt dar ai înțeles suficient cît să dai din cap a “da” sau “nu”. Și să mergi mai departe.

După cîteva zile a apărut discuția cu o prietenă de-a ei, și a aflat și ce e acela FSB. Nu este nici serviciul secret rusesc, nici Front Side Bus, că nu prea ai cum să ascunzi bani acolo. FSB este un principiu, și vine de la “Fără Știrea Bărbatului”. Și ați cam prins ideea.

Se pare că FSB-ul e o practică des întîlnită în lumea femeilor căsătorite, mai ales cu o oarecare vîrstă, aparent respectabilă. Zic aparent pentru că nu e nimic respectabil în a-ți ascunde niște bani de cel de lîngă tine, cu care se presupune că împarți fericirea în două ca să o faci triplă. E un fel de a-ți fura singur căciula, a ascunde niște bani (și ăia probabil puțini) de partener.

Pe mine m-au crescut ai mei altfel, și și ei gîndesc altfel, așa că mie așa ceva nu mi se pare doar un pic tîmpit, ci mi se pare că treaba asta e un simptom al caracterului hîtru, pus pe înșelătorii, al românului. Nu e cu nimic diferit de doctorul care îți cere șpagă, de afaceristul care dă o țeapă proștilor sau de bărbatul care își bate femeia și copiii. Principial e cam același lucru; e un ‘l-am făcut pe prost’ fără să-și dea seama că ar trebui să colaboreze fix cu prostul ăla ca să facă o treabă bună. Și, ca să nu fim misogini, am auzit că ar exista și varianta masculină a FSB-ului numită FSN (fără știrea nevestei).

Mă rog, nu mă bag în viețile altora, dar poate gîndesc eu mult diferit: la voi cum e? Voi știți de așa ceva? FSB-ul ăsta îl practică oamenii din jurul vostru?

Comments

Supraviețuirea în România: FSB — 8 Comments

  1. Veche practica (intilnita de altfel si in afara Romaniei), nu stiam ca are si o “denumire oficiala”!

    La noi regula implicita este: cheltuielile mai mici decit N se raporteaza dupa ce sunt facute, cele mai mari se negociaza inainte.
    Doua precizari:
    1) marimea lui ‘N’ se ajusteaza in timp depinzind de situatia financiara a familiei, prioritati
    de moment, etc. (pt curiosi, de vreo citiva ani N=$100).
    2) ca la orice regula exista si exceptii 😉

    • Aia e una. Dar principiul ăsta se referă la altceva: la ascunsul de bani. Una e să nu spui de fiecare mărunțiș pe care ți-l iei, alta e să ascunzi efectiv banii ăia de frica bărbatului/nevestei. Evident că dacă îmi iau un sandwich nu o să sun să zic: “Honey, mi-am luat un sandwich, a costat 7.49 lei, da’ nu a avut rest aia 51 de bani”. E vorba de ideea că strîngi banii și nu doar că-i strîngi, dar faci scheme complexe ca să nu știe celălalt unde ascunzi banii.

      Un psiholog cred că ar găsi patologia FSB-ului tare interesantă.

    • nu stiu daca manevra asta tine de patologic, dar nici de normalitate.
      mai degraba niscavai probleme in ceea ce el/ea considera ca se cheama comuniune in doi…

    • Probleme mari. Ajunge să devină patologic, zic eu, desigur, cu ghilimelele de rigoare (care sunt prea leneș să le pun). Și da, are de-a face cu probleme mari de înțelegere a interesului comun, a relației. A ceea ce ar trebui să însemne o relație…

  2. Este un simptom al EDUCATIEI DE EVUL MEDIU din Romana… De parca barbatul cheltuie in prostie, ca si cum n-ar fi cea mai saraca tara…..

  3. Am ramas scarbit profund cand am aflat de practica asta, mai ales ca era vorba de maica-mea, imi venea sa imi trag palme cand imi zicea “ia banii astia sa-ti iei x da vezi sa nu-i zici lu tac’tu”. Ma gandeam, evident, fara sa ii zic cu voce tare: “what the fuck, femeie, tu te-ai gandit vreo secunda, atunci cand te-ai maritat, la valorile pe care le aveti amandoi asupra banilor? sau ai zis “da” la altar ca era futaiu misto? cum sa nu iti dai seama ca astfel de diferente majore in ceea ce priveste valorile vor da nastere la niste anomalii, pe termen lung, de numa Freud le-ar putea dezlega?” Sorry pentru limbaj, dar articolul mi-a adus aminte de cat de multe lectii de “Asa nu” am invatat de la ai mei in ceea ce priveste relatiile.

    • Îți înțeleg frustrarea. Din păcate avem de-a face cu o generație educată ciudat, educată de comunism… nu prea putem să-i schimbăm, pentru că sunt mai bătrîni. Cel mult să-i ajutăm să treacă peste atitudinea asta.

      Și e bine dacă tu gîndești altfel… De obicei copiii le seamănă părinților în privința asta, e bine că nu e cazul la tine.