Țara în care vrei să trăiești

Aproape toți oamenii din microuniversul meu virtual sunt oameni buni cu idei bune. Genul ăla de om care înțelege că schimbarea vine de la omul din oglindă. Că trebuie să fii ceea ce îți dorești să fii, să fii mai bun decât versiunea ta de ieri. Aproape universal, oamenii ăștia vor să trăiască într-o țară „ca afară”. Și totuși, gândul lor e, în general, să boicoteze referendumul, chiar și în situația în care referendumul e organizat vreme de două zile și sigur va fi asigurat cvorumul.

Am explicat „de ce «nu votez» e o strategie perdantă”, dar oamenii nu au înțeles foarte bine; așa cum am fost făcut pesedist, am primit și eticheta aia de ultraconservator, pentru că oamenii în ziua de azi sunt foarte obișnuiți să le pună pe absolut orice (deși își doresc să nu fie ei înșiși etichetați). Poate oamenii nu au înțeles raționamentul meu; dar mi se pare ciudat ca după ce referendumul s-a făcut pe două zile, oameni super-influenți să continue să împingă ideea asta cu ne-mersul la vot. Idee care ne-a dus în situația să fim conduși de PSD. Idee care a adus-o pe Firea la primăria capitalei. Ideea lor e că practic 70% din populație va boicota referendumul ca să nu se strângă 30% din populație. Chiar nu pricep care e logica din spate; dacă te bazezi că 70% vor boicota referendumul, și știi că sunt șanse infime ca asta să se întâmple, nu mai bine încerci să-i motivezi pe ai tăi să meargă, și să-i convingi pe nehotărâți să voteze ca tine??

Și cel mai șocant pentru mine e contrastul între restul discursului oamenilor. „Acționează în felul în care vrei ca oamenii din jurul tău s-o facă”. O să auzi fraze de genul ăsta, „poartă-te cu alții cum ai vrea tu să se poarte ei cu tine”((bine, nu e cazul pentru Lorena Lupu, n-ar suporta să fie atât de înjurată cât înjură ea oamenii cu care nu e de acord)). Nimeni nu reușește să facă extensia aia „dacă vrei să fii într-o țară civilizată, poartă-te tu ca un om civilizat”.

Și știu toate argumentele contra mersului, le-am auzit de la Ovidiu la podcast. Nu condamn pe nimeni că nu vrea să „valideze o temă invalidă de discuție”, dar momentul validării a trecut. E momentul în care trebuie să decidem dacă suntem o țară progresistă sau una încuiată la cap. Și mi se pare aiurea să văd teama oamenilor de a discuta treaba asta la urne; în fond, rezultatele alegerilor prezidențiale din România din ‘96 încoace au arătat că suntem capabili să ne strângem și să alegem varianta progresistă și liberală peste varianta iliberală – chiar și când acea variantă progresistă este Ion Iliescu. Oare de ce am ratat această șansă de a conduce discursul public pe tema asta? De ce am ratat această ocazie de a discuta cu cât mai mulți oameni, de ce am ratat această ocazie de a discuta despre temele astea progresiste? De ce ne dorim să instaurăm o dictatură a minorității, sau, mai bine zis, de ce credem că ideile progresiste sunt în minoritate în România? Și dacă sunt, de ce nu ne folosim de orice ocazie pentru a le împinge în față? De ce nu ni le asumăm, de ce vrem să ni le impunem pe ușa din dos? De ce vrem să se decidă lucrurile prin absență?

PS: România ar arăta altfel dacă noi înșine ne-am demonstra că opțiunea progresistă, liberală, e cea dominantă. Altfel, rămânem doar o minoritate zgomotoasă.