Teai grabyt? Nu T my Grabii

Zilele trecute tovarășa Grapini, o analfabetă de pe facebook (aud că au făcut-o ceva ministru), a ieșit la rampă să-și scuze agramatismele. Scuza? “Se grăbește, e obosită, nu merge de pe iPad.”

Nu o să comentez faza cu “am fost olimpică la română“, că e penibilă. Cel mult pune un con de umbră asupra calităților olimpicilor la limba română, și trage un semnal de alarmă asupra calităților elitelor școlare. Asta e o discuție pentru o altă zi; azi o să insist pe subiectul “m-am grăbit”, “mă grăbesc”, “nu pot”.

Pentru că sunt niște scuze penibile. Într-o lume în care comunicarea scrisă e din ce în ce mai importantă, într-o lume în care mai multă lume ne cunoaște prin scris decît prin comunicarea verbală, analfabeții cu funcții înalte devin din ce în ce mai jenanți. Dacă ți-ai deschis un cont de facebook sau un cont de mail și scrii ceva în limba română ce motiv ai să nu scrii corect?

Vorbim de o alfabetizare, pentru că toți românii pe internet arată de parcă nici nu-și cunosc limba. Nu sunt singurul care observă; un cititor care nu e nativ român va avea mari dificultăți în a pricepe un text în limba română (citește și varianta românească a articolului).

Ca să nu mai vorbesc de cratimele puse prost, de scrisul prescurtat sau folosirea unui număr variabil de i și y prin textele pe care le scriu alții. Sau niște minime norme de tehnoredactare pe care oamenii le uită tot pentru că “se grăbesc”.

E vorba aici de lașitate. Aceeași lașitate de care tu rîzi cînd o vezi la părinții tăi ce se codesc să intre pe internet e și în tine, cel care scrii prost și te scuzi că te grăbești. Aceeași lașitate care o face pe Grapini să își ascundă analfabetismul în spatele participării la Olimpiada de Limba Română, aceeași lașitate pe care o ai și în fața celor care te fură pe față și a politicienilor care se îmbogățesc din banii tăi.

Te-ai grăbit? Nu te mai grăbi. Mai bine faci un lucru bine decît trei anapoda.

Vrei să începi să scrii corect? Te felicit. Începe prin a folosi diacritice. Și da, și pe telefonul tău se poate scrie cu diacritice. Și nu, nu există nicio scuză pentru care să nu scrii cu diacritice; sunt sigur că telefonul tău ‘smart’ are dicționar de limba română CU diacritice. Aveam pe Nokia 3310, așa că vă rog, fără scuze. Iar cratima “mutată de iPad” e o scuză doar pentru tovarășa ce dă-n Gropi(ni).

Comments

Teai grabyt? Nu T my Grabii — 14 Comments

  1. A scrie cu diacritice mi se pare mai mult o corvoada si complet inutil. In rest sunt total de acord cu tine.

    • O corvoadă? Te înșeli. După ce m-am învățat să scriu cu diacritice folosind tastatura Romanian for Programmers (care pune ășțî pe ALTGR+asti) a scrie fără diacritice mi-e incredibil de dificil. După ce înveți să scrii corect, nu are cum să fie o corvoadă.

    • Odată ce începi să scrii cu diacritice în mod constant vei vedea că nu-i atât de greu pe cât crezi.
      Deși la început o să-ți fie greu să tastezi cu diacritice, pe măsură ce continui practica asta o să ajungi la aceeași viteză de scris indiferent de limba selectată.

      Nu e o corvoadă. E o dovadă minimă de respect pe care îl poți arăta cititorului. Plus că face textul mai lizibil și eviți confuziile (fată/față; tară/țară; sal/șal; cai/căi, etc.).

  2. 🙂 abia astept sa ma revad sambata cu gasca.
    de fapt, abia aştept să mă revăd sâmbătă cu gaşca. a citit cineva gâsca? 🙂

  3. Acum două săptămâni a fost ziua mea și îmi trimite un amic sms “n-ai tu nevoie de ce pot eu să-ți urez”. Repede pun mâna pe telefon să îi răspund “nu ai de unde știi!” pentru că mizeria aia de autocorrect din swiftkey s-a gândit că îmi trebuie “știi”. Nu zic ce rușine mi-a fost, dar se mai întâmplă, pe tabletă tot timpul swiftkey îmi sparge “mie” în “mi-e”.

    Dar asta este o scuză superfluă din partea viitoarei doamne europarlamentar.

  4. Doamna ministru e un exemplu de „așa nu”.
    Dac-aș fi în locul ei mi-ar fi rușine să mai ies în public, nici gând să mai dau vreo declarație cuiva , în care să mai adaug și scuze tâmpite.
    Se mai laudă și c-a fost olimpică la Română și are nu știu câte diplome acordate de tot felul de instituții necunoscute. Scrierea corectă ține de clasele 1-4, dar prefer să nu mai comentez.

    Apropo, dacă doamna ministru scrie atât de prost, oare cu cifrele cum se descurcă? Se dă ea mare afaceristă, oare și acolo mai dă vina pe „autocorrect”? La naiba cu tehnologia asta, au proștii cum să își găsească scuze mai ușor..

  5. Eu scriu si asa, si asa. Daca-i text important (mail oficial, ceva acte la firma s.a.) scriu cu diacritice. Daca nu, nu ma obosesc. In rest scriu corect de cand ma stiu si nu ma simt mai putin romanca pentru ca nu scriu cu diacritice. S-avem iertare, dar cred totusi ca intre cineva al carui singur pacat e ca nu foloseste diacritice intotdeauna si cineva “kre scr asha pt k e myshto” e totusi o diferenta. Pace!

  6. Diacriticele fac si ca romana sa fie fonetica, totusi nefiind disponibile direct pe tastatura oamenii s-au obisnuit fara, un pic de interpolare tine creierul treaz 😉 (de exemplu eu scriu textul asta de pe un Cyanogen fara suport de diacritice).