Terminați cu scrisorile
A apărut o modă a scrisorilor „scrise de un tânăr (o tânără)”, de parcă vârsta nu foarte înaintată ar fi o garanție a altceva decât faptul că omul e mai naiv și mai impresionabil. Cea mai recentă e una adresată Bisericii Românie, și, ca toate celelalte, e lungă, lipsită de substanță și de sens. Dar nu e vorba doar de asta; e vorba de multe, multe alte scrisori, după cum se poate observa la o căutare pe Google. Și nu funcționează. Haide să vă zic și de ce.
Întrebarea esențială pe care ar trebui să v-o puneți este cine sunteți voi, cei care scrieți scrisorile respective? Uneori răspunsul e banal, un tânăr sau o tânără, caz în care scrisoarea voastră nu merită nici măcar tipărită pe hârtie moale pentru utilizare vulgară, pe motiv că în ciuda a ceea ce se crede, tiparnițele pentru hârtie igienică sunt foarte scumpe, iar consumabilele fac altceva decât producția de serie prohibitivă.
Nu vă recomandă nimic ca și autoritate în ceva; mai mult, răspunsul „sunt un tânăr” nu justifică absolut nimic. Nu e nimic senzațional în faptul că voi v-ați pus să scrieți o scrisoare, iar dacă voi credeți că ziarele tipărindu-vă textul v-au făcut importanți, ar trebui să realizați faptul că aceeași atenție și același rating îl are și un articol despre Vasile Amariței din Văscăuții de Râu, Vaslui, care s-a îmbătat și a crăpat capul vecinei cu toporul. Că scrisoarea voastră e doar un subiect de presă, de dat click-uri și cumpărat ziare, și mâine trece.
Așadar, revenind: ce anume vă face să credeți că scrisoarea voastră va avea un efect, orice efect? Dacă ar fi vorba de scrisoarea unui tânăr care face afaceri cu statul și amenință că dă în vileag aranjamentele pe care le-a făcut, s-ar putea să sperie pe cineva. Dacă ar fi vorba de scrisoarea unui tânăr care vrea să facă donație de 2mil€ și treizeci de mii de hectare de pădure către BOR, sigur, Patriarhul ar putea să te-asculte. Dacă ar fi vorba de scrisoarea veșnic tânărului Iliescu Ion către Victor Ponta, da, Ponta ar putea să te-asculte. Dar așa, cine sunteți voi în raport cu cei cărora le scrieți, și nici măcar nu aveți habar care le e adresa?
Și mai e vorba de moment. Și se vede că sunteți marea majoritate studenți, pentru că sunteți ferm convinși că porcul se îngrașă în ajun. De ce nu i-ai scris Patriarhului acum trei luni? De ce nu i-ai scris acum șase luni?
Inconstanța asta e dureroasă. Scrieți-le scrisori tot timpul anului, nu doar când sunt alegeri. Implicați-vă în viața politică, socială, religioasă a cetății. Din timp, nu doar azi.
Așa, scrisorile voastre nu fac altceva decât să vă aducă un pic în atenția tuturor, ca să vă uite după 15 minute. Și nici măcar nu faceți ceva memorabil, precum Vasile Amariței. Faceți ceva absolut plictisitor.
Și să vă mai spun un secret, 90% din cei ce ți-au citit scrisoarea au abandonat după primele două paragrafe textul. Pentru că textele voastre sunt plictisitoare, lipsite de curaj și substanță.
