Tragicul analfabetismului funcțional

O realizare remarcabilă a regimului comunist și post-comunist român este cât de mulți analfabeți a generat. În 1989, cel puțin teoretic, cifrele analfabetismului erau incredibil de scăzute, de la școală multă făcută cu forța. Strategia comunismului, atât de lăudată de cei care deplâng acum decăderea învățământului românesc, a fost să oblige niște oameni care nu-și doreau educația să participe la cursurile școlilor de stat, în felul acesta dând foarte bine în statistici și cam atât.

Una din dramele învățământului românesc este că nimeni nu se preocupă de ce se întâmplă cu absolvenții instituțiilor românești. Au succes în viață? Ce nivel atinge studentul care a terminat la ei? Cu ce rezultate se poate lăuda? Cele mai multe universități nu urmăresc lucrul ăsta, și cele mai multe fabrici de diplome nici măcar nu au de ce; absolvenții lor se întorc la a fi secretare umile a căror singură lectură este semnul de “Nu fumați în lift” pe care îl ignoră cu grație.

Oamenii ieșiți din acele facultăți au pretenția sau credința că având studii superioare merită un minim de credit intelectual. Luați însă la o discuție despre orice subiect, le e imposibil să articuleze fără o pregătire anterioară. Nu mă interesează, Nu am timp de de-astea sau La vârsta mea nu mai învăț sunt replici caracteristice unui fenomen pe care multă vreme nu l-am identificat pentru multă vreme. A venit însă un comentariu de la Krossfire în care îmi zicea:

Consecința finală a ceea ce descrii tu acolo este analfabetismul funcțional, capitol unde suntem experți.

Așa că am început să citesc ceva mai mult despre analfabetismul funcțional, despre ce este și cum ne afectează. Și realizez acum cât de răspândit.

Analfabetismul funcțional se referă la inabilitatea unui individ de a folosi calificările de citire și scriere în mod funcțional. Adică individul știe să citească și să scrie, dar nu reușește să înțeleagă ceea ce citește, și nu reușește să transmită un mesaj în scris. Analfabetismul funcțional se extinde acum și la folosirea calculatorului: oamenii care se blochează când sunt scoși în afara rutinei personale de utilizare. Nu mi se pare un lucru neapărat rău să nu poți să folosești un calculator, deși începe să devină din ce în ce mai util și chiar necesar; însă cred că refuzul categoric de a învăța și a stăpâni un instrument de genul acesta e cel dăunător. Dar nu insist acum în legătură cu analfabetismul legat de calculatoare.

Sunt uimit de cât de mulți oameni sunt afectați de problema asta. Vorbesc nu de oameni de 70 sau 60 de ani, ci oameni de 20 sau 30, oameni cu care am intrat în contact și la care analfabetismul ăsta merge atât de departe încât le e foarte greu să înțeleagă orice altceva în afară de chestiile strict punctuale. Sunt oamenii la care campania de spălare pe creier Antena 3 funcționează pentru că doar lucrurile repetate la infinit le intră în cap.

Oamenii ăștia, foarte des educați, refuză contactul cu orice este în contradicție cu ideile ce le-au fost băgate în cap. Întrebați ce poet preferă îți vor răspunde fără să gândească “Eminescu”, dar întrebați când au deschis ultima oară o carte îți dai seama că oamenii nu l-au mai citit pe Eminescu din școală și faptul că Eminescu e cel mai bun e doar o dovadă că merge spălarea pe creier școlară. Oamenii ăștia nu au citit nicio carte care să le ofere un minimum de reflecție. Sunt cititorii lui Coelho, care scrie atât de simplu și atât de clar, care îți spune în mod explicit ce anume trebuie să gândești despre ce ai citit. Coelho, literatură bisericească, cărți motivaționale, cărți “despre frumos”, fără complicații intelectuale. Asta în cazul că mai citesc ceva.

Oamenii ăștia o să fie cei care vor fi păcăliți de un contract, oameni cărora le e frică să completeze un formular, și, încet-încet, vor refuza să se mai implice în societate. Le va fi din ce în ce mai teamă să întrebe ceva de teamă să nu le fie relevat handicapul. Pentru că e cu adevărat un handicap.

De unde apare analfabetismul acesta funcțional? Eu cred că într-o țară în care învățământul de zece clase e obligatoriu, totul se poate reduce la felul în care s-a făcut școală. Necesitatea de a avea rezultate școlare pusă deasupra necesității de a înțelege. Bombardarea cu informație când elevul nu face față din punct de vedere intelectual. Faptul că nu există o segregare a conținutului după capacitatea fiecăruia, și că încă există o teamă teribilă de a ieși din ciclul normal de învățământ pentru (de ce nu) repetarea unui an.

Ăsta e motivul pentru care avem rezultatele extraordinare de la bacalaureate. De-aia avem părinți crizați că odorul nu le-a luat bacul. De-asta avem funcționari incapabili, care nu sunt în stare să servească cartofi prăjiți la McDonald’s. De-asta avem programatori cretini.

Drama cea mai mare e însă că oamenii ăștia nu realizează analfabetismul lor. Chiar dacă se luptă cu disperare aproape violentă pentru a-și acoperi handicapul, puși față în față cu posibilitatea de a fi analfabeți funcționali vor nega. Îți vor arăta biblioteca cu sute de volume, pe care însă nu îndrăznesc să le deschidă. Îți vor aminti că ei sunt (poate) profesori, sunt intelectuali, au diplome, au materiale, dar de fapt ei trăiesc din amintiri.

Realitatea e că sunt handicapați, iar faptul că handicapul lor poate fi acoperit îi face să coboare zi de zi mai adânc în întunericul ignoranței. Aceasta e drama analfabetului funcțional: ignoranța îl face să se afunde mai tare în handicapul lui.

Statisticile din Statele Unite relevă că unul din 7 oameni sunt funcțional analfabeți. Dacă am face niște statistici similare în România cred că ar arăta mult mai rău.

Trei fete din Laos citind (sursa)

Trei fete din Laos citind (sursa)

Comments

Tragicul analfabetismului funcțional — 30 Comments

  1. „O realizare remarcabilă a regimului comunist […] este cât de mulți analfabeți a generat.” errr
    În comparație cu cine? Meh, desigur că discuția e mai complexă de atît. Dar, în fine…

  2. Analfabeţii funcţionali nu apar, ei sunt fabricaţi. Pe bandă rulantă. Profii îşi măsoară performanţa după câţi analfabeţi funcţionali au produs.

    Dacă n-ar mai produce nimeni analfabeţi funcţionali, genul care recită lecţia ca pe-o poezie, fără să înţeleagă nimic din ea, cine ar mai munci zi de zi, 9-20? De unde s-ar mai strânge contribuţii la pensii şi la sănătate? Cine ar mai respecta standardele din industrie?

    Am fi ca în Mad Max, numai inventatori de garaj care îşi fabrică singuri cele necesare, din fier vechi, cu şurubelniţa.

  3. Procentul analfabeților înaintea celui de-al doilea război mondial bătea în 60%, cel mai mare între statele Europei de atunci (excluzînd URSS), cu rate de vreo 80% în Basarabia.
    Deci România comunistă n-avea cum să fie mai nasoală la capitolul ăsta.

  4. @Daniel, stii cum s-au apucat comunistii sa alfabetizeze? S-au dus pe platformele industriale si au zis “toata lumea trebuie sa aiba 8 clase” si i-au scolarizat in viteza, astfel, Ghita de la turnatorie, in loc sa se semneze cu X, se semna cu X de mana, stilizat.

    Eu nu inteleg care-i problema…:)
    Adica cum adica sa priceapa tot puletele textele legale si tot felu’ de alte nebunii, pe bune, eu citesc un contract d-asta complicat exact cum citeste Ghita Fratii Kamarazov, inteleg unele cuvinte si cam atat, d-asta exista juristi, avocati, exista o facultate care te invata sa citesti prostiile alea.
    Cum au facut astia studiile astea? I-au pus sa citeasca “De veghe in lanul de secara” si i-au pus sa faca un comentariu si au fost nemultumiti de rezultate?
    Sunt de acord cu tine, un om care citeste mult, orice ar citi, e mai luminat, accepta mai greu extremele, e mai deschis la dialog si e mult mai placut sa-l ai in preajma cand simti nevoia sa schimbi doua pareri despre geopolitica, dar cititu’ asta nu e un sport de masa, nu toata lumea trebuie sa-l practice, si de ce ar face-o?
    Sistemu’ educational n-are decat o parte din vina, ca pana la urma si eu am trecut tot pe acolo si totusi imi face placere sa citesc, si la fel si tie, si culmea, tot de acolo ai iesit.
    Oamenii vor citi ce e la moda pentru ca asa sunt oamenii, si o vor face doar pentru ca cine stie ce prostanac din cercu’ lor le-a recomandat cartea.

    Si peste toate unde-am fi fara masele de manevra, ca astia asta sunt, astia l-au votat pe Iohannis fara sa stie de ce…:)

  5. Zi3Ro, da, în prima fază așa au făcut. Dar comparînd generațiile anilor 30-40 cu cele din 70-80, există totuși o mare diferență. Desigur, putem să susținem și că analfabetismul s-ar fi redus semnificativ oricum, nu doar într-o Românie comunistă. Dar, căcat, n-are rost să facem aici istorie contrafactuală. Avem date, care ne spun că într-un stat semidemocratic, ca România interbelică, analfabetismul s-a redus cu viteza melcului vreme de 20-25 de ani.

  6. Procentul analfabeților imediat înaintea celui de-al doilea război mondial era cam de 35-40%, cvasi-totalitatea lor în satele foarte sărace, în care nici Statul şi nici comunitatea nu îşi puteau permite să construiască şcoli. La recensământul din 1930 era de 48,5%. Ceea ce înseamnă că dacă războiul şi comunismul care i-a urmat nu ar fi avut loc, publicul sărac tot ar fi fost alfabetizat în câteva decenii, măcar cât să poată face o meserie.

  7. @Daniel habar n-am cum ar fi fost mai bine, dar nebunia aia comunista a generat minunatia de azi, unde fiecare al doilea muritor are studii superioare si cel putin un masterat …si tot cu X, de mana, stilizat, se semneaza

  8. Pe langa asta, ma gandesc ca nivelu’ de alfabetizare e dat de nevoile societatii, adica nu-ti trebuie un doctorat sa dai cu biciu-n bou, motiv pentru care d-asta si alfabetizarea a decurs mai greu in perioada interbelica. Taranu’ roman, sufletu’ poporului nostru, era un om practic, la ce mama dracu’ sa stii carte ca sa mani vitele pe pajiste?
    Doua razboie in aproximativ 3j de ani au insemnat un progres tehnologic fantastic, s-a trecut de la manat boi pe pajiste la fuziune nucleara, automat societatea a avut nevoie de oameni care sa stie carte, cat de cat, deci cu sau fara comunism, societatea avea nevoie de oameni care sa se foloseasca de noile descoperiri

  9. Nasol moment.

    Singurul lucru pe care-l mai pot spune e ca sunt de acord, dar n-as vrea sa fiu.

  10. Articolul citat de krossfire spune că procentul de 40% analfabeți funcționali rezultă din „evaluări internaționale”. Evaluările internaționale sunt în general disponibile pe internet.

    De exemplu, puteți vedea statisticile de la testele PISA aici: http://gpseducation.oecd.org/IndicatorExplorer?query=1

    La citit împart oamenii în 8 nivele. Le listez de la cel mai prost la cel mai bun.
    2.5% 10.3% 24.4% 30.6% 21.8% 8.7% 1.5% 0.1% România
    0.8% 3.6% 12.3% 24.9% 30.5% 20.1% 6.9% 1.0% US
    1.5% 4.0% 11.2% 23.5% 29.9% 21.3% 7.5% 1.3% UK
    Poză aici: http://goo.gl/jC10yl

    Exemple de întrebări folosite sunt aici: http://pisa-sq.acer.edu.au/

  11. Zi3Ro: “societatea” nu căuta neapărat cine ştie ce mari specialişti în teoria chibritului, şi dacă i-ar fi căutat avea de unde importa, ori evrei, ori germanici, ori cehi ca Leopold Jašek, care a proiectat Oriţa Md. 1941.

    De fapt, societatea industrială primitivă (ca pe vremea lui Jack London în SUA sau a lui Eugen Barbu la noi) este foarte stratificată şi închisă, şi dacă ea caută ceva, caută să ţină barierele dintre caste la locul lor. Nu dă bine când elevul Darie născut din părinţi analfabeţi citeşte mai mult ca învăţătorul satului.

    Un băiat dăştept născut în societatea industrială primitivă din URSS şi care lucrează în societatea mai puţin primitivă din SUA a dat semnalul de alarmă: atunci când bogăţia se răspândeşte în societate şi apar oportunităţile de a face şcoală şi carieră, nu e o veste bună. Pentru el, proliferarea intelectuală nu e deloc cool, ci e la fel de rea ca şi cea nucleară, e un cancer intelectual 😀

  12. @Dorin, da, stiu, ticuri dactilografice de vremea mircoidala :), am incercat sa ma corectez dar nu-mi iese
    @Nautilus, corect, dar ma indoiesc ca in plin avant nationalist si in plina descoperire a radacinilor si alte balarele care se intamplau pe la inceputu secolului s-ar fi apucat cineva sa importe expati, din ciclu “da` ce ba, noi suntem prosti?”

  13. Dar nu pare putin trasa de par chestia cu importu` , cand ai totusi un fond demografic pe care-l poti educa?

  14. Pana la urma regele era unu, omuletii aia din juru` lui, unii mai citovi altii mai putin citovi, isi doreau, intr-o oarescare masura, evolutia natiei si, dupa mintea mea, asta nu prea poti face fara sa-i ridici p-aia mici din mocirla

  15. Pingback: Sinteza săptămânii 48 din 2014

  16. Nautilus: La fel ca in Cuba, comunistii au folosit alfabetizarea ca “dovada” a mentalitatii lor progresiste (cum au implementat-o e total alta discutie… una pe care cred ca o avem acum 🙂 ).

  17. Pingback: Ziua în care fiecare va programa | dorinlazar.ro

  18. Pingback: Umanisme și realisme

  19. Pingback: De ce nu-i bine să ai jurnaliști privați de intelect | dorinlazar.ro

  20. Pingback: Eu deja schimb societatea în acest moment - Idaho scris de Corina Georgescu

  21. Pingback: Învățăm ceva din atacurile de la Bruxelles? | dorinlazăr.ro

  22. Pingback: Justițiarismul de Facebook | dorinlazăr.ro

  23. Pingback: Graficul de la capacitate | dorinlazăr.ro

  24. Pingback: Din nou despre analfabetismul funcțional | dorinlazăr.ro

  25. Pingback: mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 45)