Tsukahara cu triplu șurub

În 1972, Mitsuo Tsukahara a efectuat o mișcare pe care lumea a admirat-o atît de tare încît mișcarea respectivă acum îi poartă numele. Din păcate, habar nu am ce e ăla un ‘țucahara’, și nici ce e un triplu șurub.

Cînd m-am uitat ultima oară la gimnastică artistică, am fost dezamăgit. Pusesem ochii pe o gimnastă sovietică (mă rog, rusoaică), ce a efectuat un exercițiu care mie mi se părea absolut genial. La sfîrșit, comentatorul mi-a explicat în niște termeni foarte neclari că ceea ce a făcut ea acolo nu era prea grozav, și mi-a rămas în cap ideea asta cu țucahara și șuruburile. Eu văzusem ceva extraordinar, comentatorul altceva, iar cei care dădeau note probabil văzuseră o execuție a unui țucahara care nu avea un număr suficient de șuruburi.

Ideea e că eu, necunoscător, am fost puternic impresionat de ce am văzut. Oamenii care știau despre ce e vorba, însă, au spus cu totul altceva.

Ieri am scris un articol despre un tînăr de 19 ani corupt de indivizii de la Antena 3. Poate că nu e vina lui, și unii au sărit în apărarea lui. Că nu înțeleg eu. Că uite cîte realizări are. Și eu stau să mă întreb, ca omul, ce realizări are.

Și dau click pe link-uri. Și mă uit, și nimic. Niște concursuri despre care nu știu nimic, zero produse reale, palpabile, ceva să văd că a contribuit și el, sărăcuțul, la ceva util. Dar îmi închipui cam cum arată CV-ul lui pentru un necunoscător. Omul face numai tsukahara cu triplu șurub.

Avantajul de a nu înțelege cu ce se mănîncă meseria asta este că ajungi să idealizezi niște oameni și niște realizări altfel neimportante. Știi cîte olimpiade internaționale a cîștigat Larry Page? Sergey Brin? Linus Torvalds? John Carmack?

Exact, oamenii ăștia nu aveau timp de tsukahara cu triplu șurub. În schimb s-au pus să facă ceva, și ceva-ul ăla l-au dus pînă la cer. Realitatea meseriei de inginer e că lucrurile bune se realizează cu ani de efort susținut, nu cu lucruri spectaculoase, nu cu premii acordate pe idei, ci pe realizări. Chestii tangibile, chestii reale. Budișteanu a avut zece mii de concursuri la care a participat și s-a și gudurat regulamentar pe lîngă Voiculescu ca să primească bani pentru asta. Cum ziceam, îl compătimesc. Probabil a fost un compromis acceptat pentru că nu își permitea să mențină obișnuința concursurilor. Pînă la urmă, deplasările alea costă. Doar că acele concursuri nu au nicio valoare. Sigur, pare că a făcut niște chestii extraordinare. Nu și dacă iei fiecare din lucrurile alea în parte.

Oamenii tari care fac chestii mișto nu ajung să facă turul mapamondului pentru că au prea mult de lucru. Înainte să facă spectacol, oamenii ăștia fac lucrurile să meargă. Inginerii sunt cei care fac lumea să funcționeze, fără să stea prea mult în lumina reflectoarelor. Ionuț? Ionuț face tsukahara cu triplu șurub, la spectacol, și îți dă ție false motive să fii mîndru.

Nu vă mai lăsați impresionați de vorbe goale. Pentru că ceva e internațional, sau pentru că a fost pe primul loc, lucrurile astea nu înseamnă nimic. Întrebați-vă, concret, ce anume a făcut el. O să vedeți că a primit un premiu pentru adolescenți. Nu, nu e nimic concret, nu e nicio realizare reală, nu a legat programul ăla la o mașină reală ca să o conducă. A avut posibilitatea să participe la o întrecere, a cîștigat-o cu o chestiune teoretică, gata, succes, realizare. Din păcate pentru el, realitatea nu arată așa. În realitate succesul nu se face exersînd tsukahara cu triplu șurub.

Și cînd cineva care are un pic mai multă experiență decît voi vă spune ‘mă, e cam găunoasă treaba asta’, întrebați-vă un pic de ce afirmă acele lucruri.

Foarte important: nu spun că olimpiadele sunt neapărat nefolositoare. Oamenii capabili care sunt fani de olimpiade ajung în cercetare, fac lucruri utile și interesante. Ce a făcut omul acolo poate fi un început de carieră în cercetare; dar nu la universitatea din București, sau la Politehnică, nu mai știu unde e. Temele abordate în general la olimpiade sunt suficient de sterile și inutile în realitate. Omul trebuie să facă un pas în afara concursurilor și să facă ceva real, chiar dacă acel lucru se numește cercetare. Ce face acum Ionuț? Habar n-am, dar mă-ndoiesc că îl poate ajuta foarte mult în cercetare Poli București. #justsaying.