Uber, da’ cu folos

De ce folosesc oamenii Uber? Pentru că vor un transport civilizat, decent, la prețuri corecte. Este Uber soluția? Nu, și o să argumentez mai jos. Articolul ăsta tot este șters și rescris pentru că nu mă pot hotărî dacă e un lucru bun să vorbesc despre treaba asta.

Uber este (pentru cei care nu știu) un serviciu de „ride-sharing”, de „ia-mă-nene”. Ai un drum de făcut din Brașov până în Predeal, te arăți disponibil pentru a mai lua pe cineva cu tine, contra cost, și omul ăla îți plătește niște bani pentru cursă((explicația asta se referă la ce e un serviciu de ride-sharing, nu la ce e Uber)).

Ideea nu e nouă, desigur, dar ce diferențiază clar Uber este că ei au fost primii care au încălcat legea până la capăt și s-au poziționat ca un înlocuitor de taxi-uri. Și zic că au încălcat, pentru că regimul de taximetrie e ceva mai complicat, trebuie să ai niște aprobări care vin în urma unor controale riguroase (în teorie) cerute de statutul de șofer profesionist și nu numai.

De ce folosesc oamenii Uber? Pentru că, așa cum spuneam, vor un transport urban civilizat, decent, la prețuri corecte. Există mai multe soluții pentru asta, și o să le enumăr în ordinea priorității:

  1. Eliminarea mașinii din transportul personal. Majoritatea curselor de taxi sunt de sub 2km în orașele mai mici, iar 2km se pot face lejer într-o jumătate de oră, poate cu un traseu mai scurt pentru că mașinile nu pot lua scurtăturile oamenilor. Mersul pe jos sau bicicletele pot fi un înlocuitor foarte bun pentru transportul cu mașina.
  2. Un transport în comun civilizat. Aici e mult de comentat, dar se poate. Venind dintr-un stat comunist, fiecare oraș a avut un transport în comun care acum funcționează ca regie autonomă cu mai mult sau mai puțin succes. Regiile astea autonome pot fi pistonate de către clienții lor, dar în afară de vreo două mieuneli plictisite nimeni nu se plânge de transportul în comun în orașele lor.
  3. Un mecanism de transport „de urgență”, de tip taximetru. Când oamenii se plâng de taxiuri nu-și dau seama că sistemul de taximetre nu e gândit pentru a fi cel mai important mod de transport din viața unui oraș. Din contră, taximetria ar trebui să fie relativ rară și foarte scumpă. Când ai de făcut ceva transport mai serios (de exemplu iei de la un magazin 100 de litri de apă, sau patru saci de pământ de flori sau patru saci de cartofi… pricepeți voi), sau când ai realmente o urgență atunci vrei să mergi pe un astfel de serviciu – dar acea urgență trebuie să te coste. Sistemul de taximetrie e cel mai expus evazionismului, fiind un sistem distribuit destul de greu de controlat, de aceea ar trebui să fie și mai puțin utilizat.
  4. Mașina de serviciu – pentru momentele în care munca ta presupune foarte multă mișcare prin oraș, pentru munci intensive în materie de transport gen agent de vânzări.
  5. Mașina personală nu ar trebui să fie pe listă pentru că mașina personală nu are cum să participe la un transport urban civilizat. Există un corolar care se referă la părinții care justifică condusul copiilor la școală, dar asta e o problemă separată pe care ar trebui să o comentăm separat. Revenind, mașina personală nu participă la un transport urban civilizat.

Milenialii au renunțat instant la mașina personală din mai multe motive, pe care le înțeleg și le aprob din toată inima. Dar le-a fost din ce în ce mai greu să obțină mașini de serviciu, așa că fie au adoptat varianta 1 (foarte puțini, formând o arogantă aristocrație a bicicletei) sau varianta 3, transformând-o în transport de masă. Transformarea taximetriei în transport de masă a dus la o inflație a taximetrelor. Și acolo unde ai parte de un fenomen de masă pentru care bara de acces e suficient de scăzută (ai nevoie doar de carnet de conducere și vârsta legală), inflația a generat, natural, lipsă de calitate.

De ce nu s-au dus milenialii și pre-milenialii pe metoda a doua, pe întărirea transportului în comun? E un pic mai complicat, poate o să detaliez în alt articol. Ce trebuie să reținem este că în loc să rezolve problemele de calitate din sistemul de taximetrie, în loc să facă permanent reclamații la ANPC, în loc să se ridice cerințele de acces pentru taximetrie, în loc să se sară la varianta #2 care e singura opțiune viabilă pentru transport în masă, într-un stat suficient de slab((remember Vântu, care ne avertiza să ne-ntărim statul)) forma cea mai dispusă la evazionism și la abuzuri a primat. Taximetria e, acum, un sistem vital în funcționarea orașelor mari din România, și acesta e un lucru greșit.

Bun, știm în ce direcție a evoluat taximetria. Lipsa de concurență reală adunată cu tacticile comerciale gri sau chiar negre nereclamate la timp au dat sistemul curent. Copiii cool au preluat din zbor „salvatorul Uber”. Dar Uber nu e un salvator – e doar o amânare a reformării sistemului de taximetrie. Uber funcționează în afara legii pentru că e mai profitabil pentru ei să funcționeze așa.

Și nu e mai profitabil pentru șoferi, decât pe moment. Vorbim de un an, doi maximum. E infinit mai profitabil pentru cei care dețin Uber, e afacerea perfectă: plătești taxele unde îți convine, când îți convine, nu te interesează ce se întâmplă când are un șofer accident sau probleme cu poliția. Nu ai niciun fel de probleme, pentru că tu oricum nu le ceri oamenilor decât un nume, prenume și numărul de înmatriculare de la mașină((grosso modo)). Tu nu muncești deloc pentru oamenii pe care îi pui la muncă, doar le iei ca un senior medieval X% din ceea ce muncesc ei.

Este o astfel de mutare, spre Uber, în interesul utilizatorilor? Da, sigur, cât timp Uber rămâne o soluție de nișă, Uber va fi acceptabil. Când însă nișa se lărgește nu există niciun motiv ca aceleași personaje care fac taximetrie să nu intre și în Uber. După care o să ai un șofer care primește cinci stele că știe care e radioul ăla bun cu manele. Pe termen lung, adevăratul pierzător este clientul, întotdeauna clientul. Dar interesul e întotdeauna pe termen scurt, așa-i?

Există, de fapt, două lucruri care deosebesc Uber de taximetria clasică. Primul e plata electronică în mod exclusiv – se plătește cu cardul, se dă bacșiș cu cardul((aparent nu se dă, ceea ce mi se pare un pic aiurea)) automat. Al doilea este un sistem de rating pentru șoferi, practic un mecanism de feedback. În rest, aplicație pentru comandat mașină de taxi există – și a apărut cu ceva timp înainte de Uber.

Și nu ar trebui să fie un mare efort să se implementeze cele două măsuri pe aplicațiile deja existente, sau pe agregatoare gen Clever Taxi. Clever chiar are opțiunea de plată cu cardul (dar e dezactivată de clienții lor din România) și și de rating de șofer+mașină. De ce nu funcționează? Pentru că mai există încă un lucru care deosebește Uber de taximetria clasică: corupția politică/economică.

  1. Firmele de taxi nu au absolut niciun interes să-și declare veniturile reale – și activarea opțiunii de plată cu cardul ar scoate la lumină veniturile reale ale operatorilor de taximetrie.
  2. Lipsa de bani negri ar însemna, brusc, lipsa de plăti către băieții bine puși de la primării. Se zvonește, la modul general, că într-un oraș fictiv, să-i zicem Mrașov, primarul (în general cu probleme penale) ar avea măcar vreo 100-200 de mașini la o firmă de taximetrie, să-i zicem generic Bartax. Un alt zvon e că într-un alt oraș fictiv, să-i zicem Iucurești, mai mult de jumătate din taximetria ilegală e făcută de mașini din județul Blfov, un județ limitrof, înregistrate în special într-o comună condusă de un tip puternic înrudit cu prima femeie președinte al României.

În condițiile astea este Uber o soluție? Momentan, da, pe termen lung, nu. Și știți de ce? Pentru că acum Uber așteaptă indicații despre cum și cui să dea șpagă ca să fie lăsat în pace să opereze în România. După care va face exact ceea ce au făcut și celelalte firme de taximetrie din România. Uber doar aduce corupția din taximetrie în secolul XXI.

Și noi nu am rezolvat problemele pe care le avem pentru un transport decent, civilizat. Singurul lucru pe care îl vom face e să garantăm că banii cu care plătim călătoriile vor ajunge să finanțeze corupția politică, niște băieți șmecheri din State, bunăstarea publică în Olanda (pentru că Uber nu plătește taxe în România, ci în Olanda) și cam atât. Dar măcar o să avem motiv să #rezist, și să urlăm moșnegește peste ani „nu ne vindem țara”.

Soluția? Fraților, întăriți-vă statul, dar și spiritul. Pentru că trebuie luptat pentru treaba asta, nu merge din click-uri. Chestia pentru care trebuie să luptăm este transportul în comun, ăla trebuie rezolvat. Și ăla e majoritar de stat, sau administrat de regii locale aflate în subordinea primăriilor, și ăsta nu e neapărat un lucru rău. Pentru că dacă e făcut din banii noștri, putem să cerem socoteală mai bine pentru el.

Există soluții pentru transportul în comun? Da, și nu o să le pun aici, pentru că, în fond, articolul ăsta e despre Uber. Dar, pe scurt, există. Reclamații cât mai multe. Am depuse 50-100 de reclamații în ultimii doi ani la RatBv, și mi-am făcut un obicei să sun la RatBv de fiecare dată când dau peste iregularități. Schimbă asta ceva? Nu știu, eu cred că da, dar e un început.

Mai e încă o concluzie pe care vreau să o pun înainte ca acest articol să crească mai lung decât un exemplar clasic de literatură rusă. Variantele 1 și 2 trebuie luate din ce în ce mai tare în considerare, mai ales de clasa asta medie a milenialilor. Sunt mult mai profitabile, și mult mai sănătoase pe termen lung. Mașina personală e, cel mai des, un moft, mai ales pentru niște orașe care au fost gândite de overlorzii noștri comuniști să funcționeze fără nevoi mari de transport. O să-l citez aproximativ pe Ovidiu aici cu „cât de important ești de ai nevoie de mașină și parcare în centrul orașului?”. Să fim serioși, mai nimeni nu are chestii atât de importante de făcut, și majoritatea problemelor se pot rezolva cu o planificare decentă.

Dar e mult mai simplu să urli că timpul tău e prețios, că nu poți pierde timp cu transportul, e mult mai simplu să crezi că existența ta reclamă genul de urgență pentru care tot orașul trebuie să sufere, că tu ai chestii importante de făcut. Dar deja, cum ziceam, am deviat puternic de la subiect. Sau?