Umor negru, voluntar, cu sindicate şi stîngei

Din nou umor – umor negru, umor trist. Sindicatele vin cu soluţii anticriză:

Sindicatele cer Guvernului, ca măsuri anticriză, asigurarea unei pensii minime de 350 de lei, creşterea alocaţiei pentru copii la 100 de lei şi prelungirea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj, pentru a sprijini absolvirea cursurile de recalificare sau reorientare profesională.

Sursa: Mediafax.

Cu alte cuvinte: ce îi ceri unui guvern incapabil să-şi onoreze promisiunile bugetare? Evident, MAI MULŢI BANI. Anticriză.

Îmi aminteşte asta de momentul în care Ion Iliescu promitea că alocaţiile de copii o să ajungă de la 12.000 lei la 50.000 de lei peste un an. Eu m-am bucurat: aveam mai mulţi bani de cărţi. Dar surpriză: cînd alocaţia s-a făcut 50.000 de lei (5 lei actuali) nu îmi mai puteam lua nici măcar una din cărţile (plural) pe care le luam cînd alocaţia era 12.000.

Cu alte cuvinte: singurul motiv pentru care stîngeii cu politicile lor anticriză cer mai mulţi bani e ca să aibă pensionarii şi copiii ce să numere cînd o să cumpere mai puţin. Pentru că valoarea banilor nu se măsoară în cîţi sunt, ci în ce poţi cumpăra cu ei. Iar sindicaliştilor le recomand să citească despre hiperinflaţia din Zimbabwe: http://en.wikipedia.org/wiki/Hyperinflation_in_Zimbabwe. 89.7 sextilioane % (adică 89.7 * 10 la puterea 21) e ceva. Aşa începe devalorizarea forţată.

Sugestie pentru sindicate: “propunem să muncim mai mult, să sporim eficienţa muncitorilor, astfel încît munca lor să fie profitabilă, şi să ne aducem aportul în rezolvarea crizei”. Bah, poveşti.

Comments

Umor negru, voluntar, cu sindicate şi stîngei — 2 Comments

  1. Cred că sindicatele fac munca pe care au făcut-o dintotdeauna în slujba vecinului roşu – destabilizare, şi fugă după imagine.
    Şi mai cred că se poate mai bine. Doar nu primim noi, pentru că nu ştim unde şi cum să cerem.

  2. Oh. Necazul e că să ni se dea şi să se facă nu o să rezolve nimic – şi deodată m-ai făcut curios în legătură cu acea convorbire liberă 🙂