Un argument de coloană vertebrală

Zilele trecute am avut o discuție cu un amic pe tema (eternă) a câtă dreptate are Mama Rusie și cât de ticăloși suntem noi, românii. Știți tema – că noi am dus război la ei în țară în 1940 și ceva, și ei nu. Și pentru că discuția asta mă plictisește la nebunie, o să dau un argument pentru posteritate, ca să nu mă mai obosesc să repet același șir de idei.

Problema numărul unu pe care o are omul e că noi nu putem avea pretenții de a ne re-uni cu Moldova pentru că din ’41 nu ne-am oprit la Nistru ci am mers mai departe. Și atunci am avut următorul parcurs logic:

„Deci de vreme ce noi am mers cu armata dincolo de granițele țării nu avem dreptate în privința asta?”

„Da”, îmi răspunde omul, „pentru că în momentul ăsta eram agresori, deci clar nu avem drepturi”

„Nici dacă câștigam războiul?”

„Mai ales dacă câștigam războiul”, concluzionează omul fericit. „Atunci agresiunea noastră ar fi fost cu atât mai condamnabilă din punct de vedere moral!”

Rar m-am amuzat mai tare decât în momentul în care i-am reamintit omului că URSS nu s-a oprit cu armata la Nistru, ci s-a dus până la Berlin cu ea. Dacă există „corectitudine” în pedepsirea României de către URSS prin anexarea Basarabiei1)care aparent n-ar fi existat decât între 1800 și ceva și 1918 atunci nimeni nu a exercitat același gen de corectiv asupra URSS pentru invazia ei în teritoriul controlat pe atunci de Germania lui Hitler, în teritoriul Poloniei sau altor câtorva state ce nu și-au dorit în mod expres să fie parte din blocul sovietic, în spatele Cortinei de Fier.

Rușii ar avea argumentul moral superior că ar fi eliberat țările de sub „jugul hitlerist”2)ce-mi place asta cu jugul, arată cât de bună a fost propaganda comunistă, a continuat omul, vorbind de milioanele de ruși morți în război. Noi, însă, am fi avut nevoie de un pic de eliberare de sub jugul stalinist, dacă tot e să vorbim cu retorica de boi la jug.

Problema e că orice ai zice nasol despre România în relația cu Rusia, rușii au făcut-o primii și mai rău. Războiul României contra URSS nu e nejustificat, ei ne ocupaseră teritoriul după ce ne cheltuiseră tot aurul pe propagandă anti-românească în Basarabia. De-asta niciun reprezentant al României nu are de ce să stea cu capul plecat în fața oricărui țar al Rusiei.

Însă istoria pe care o cunoaște publicul larg conține mereu acest punct de vedere sovietic în care ei sunt marii nedreptățiți în 1941, uitând de anul 1940 în care Stalin a luat Basarabia pentru că.

Desigur, „dreptatea istorică” e o chestiune mai complicată decât discuțiile pe care le am eu la o bere cu amicii mei. Dar cu gândirea mea simplistă refuz să cred orice argument moral pe care îl aruncă băieții spălați pe creier cu săpunul Pravda. Nu există niciun argument moral pentru care rușii ar avea dreptate în problema Basarabiei3)Argumentul forței nu se pune la argumente morale. Și oricine are de gând să aducă în discuție faptul că noi ne-am aliat cu Germania, le voi reaminti că încă eram protejați de garanțiile anglo-franceze (la care am renunțat la trei zile după invazia Rusiei în Basarabia) și că abia după anexarea Basarabiei de către Rusia România l-a uns prim ministru pe Ion Gigurtu, cel care ne va duce în tabăra germană. Cu alte cuvinte e vina rușilor că noi am intrat dincolo de Nistru în teritoriul lor. Și să nu uităm că până în 1941, Rusia a fost stat agresor în zona baltică, în Polonia, în Finlanda și în România.

Pe amicul meu nu l-am convins. Nu a avut argumente, doar a bălmăjit ceva cu imperialismul românesc și alte chestii citate de prin ziarele din Rusia. Sunt sigur că nu voi convinge pe foarte multă lume, și dacă articolul ăsta va fi citit, va fi citit și înțeles doar de cei care deja cunosc placa cu „propaganda rusă” – mi-e un pic groază că o să mă văd citat de băieții spălați pe creier cu formol de extremă dreaptă. Dar scriu articolul ăsta ca să închei o discuție lungă și plictisitoare.

România în 1940, prin bunăvoința rușilor pe care îi pupă unii în fund.

România în 1940, prin bunăvoința rușilor pe care îi pupă unii în fund.

NOTES   [ + ]

1. care aparent n-ar fi existat decât între 1800 și ceva și 1918
2. ce-mi place asta cu jugul, arată cât de bună a fost propaganda comunistă
3. Argumentul forței nu se pune la argumente morale

Comments

Un argument de coloană vertebrală — 9 Comments

  1. Partea haioasă e cum puţini pomenesc de faptul că URSS plănuia propria sa invazie în 1941, doar că noi cu nemţii le-am luat-o înainte.

    Eliberarea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei a durat doar o lună pentru că sovieticii aveau trupele plasate în dispozitiv de atac, nu de apărare, fapt care a făcut ca făraşul româno-german să fie mai eficient.

    Sper să găsesc iar peste sursele unde am citit lucrul ăsta, că-s bune la dat peste nasul tâmpiţilor.

    • Nu știu cât de credibile sunt sursele astea – și eu citisem ceva similar, dar într-adevăr, se vorbește foarte puțin de lucrul ăsta – aici mi-ar plăcea să văd opinia unui cercetător de arhive istorice, cineva care chiar știe bine de tot fenomenul și e de încredere. 🙂

  2. Şi aici ne lovim deja de clişeul “desecretizării arhivelor sovietice” din acea perioadă. Cred că pe cât sunt de curioşi istoricii să ştie ce şi cum, pe atât e şi teama de a fi catalogaţi ca revizionişti, pro-nazism şi alte nebunii.

  3. Si eu sunt plictisit de discutia asta, desi cumva nu prea impartasesc pretentiile Romaniei suta la suta. Mi se pare din pacate o discutie nociva, care nu face altceva decat sa perpetueze niste animozitati de acum 100 de ani.
    Pana una alta Basarabia nu mai tine de Rusia, daca ar vrea sa se uneasca cu noi si noi cu ei, am afla cat tine Rusia la vechile teritorii, si am afla si cat tine Romania la Moldova (ceva imi spune a multi patrioti vor fi uimiti de rezultate).

  4. Acum am vazut ca ai dat drumul la comentarii. Istoric vorbind, nu ai cum sa scoti Rusia ca fiind un aliat “benevolent” in relatie cu Romania, nici in Razboiul de Independenta si nici in Primul Razboi Mondial, cand “aliatii” nostri ne-au abandonat inca dinainte ca propria lor revolutie sa ii scoata din koc. Cand ajungem deja la Al Doilea Razboi Mondial…

Comentariul tău