Un pic despre (K)Ubuntu

Nu prea m-am mai entuziasmat în legătură cu un sistem de operare de ceva vreme, şi nici de data asta nu m-a prins prea tare flama… Dar să nu credeţi tot ce zic.

Kubuntu este o distribuţie de Linux bazată pe KDE (K Desktop Environment). Şi pentru că poate însemnarea aceasta o mai citesc oameni care nu ştiu ce e acela Linux sau KDE, ei bine, Linux este o familie de sisteme de operare (cîrcotaşii i-ar spune GNU/Linux, dar să simplificăm un pic lucrurile) iar KDE este o interfaţă grafică pentru această familie de sisteme de operare (şi nu numai, KDE4 va fi disponibil şi pentru Windows undeva în jurul lui 2008).

În principiu, Linux este o posibilitate de a scăpa de monopolul Microsoft Windows, în primul rînd pentru că majoritatea distribuţiilor de Linux sunt libere pentru descărcare de pe internet, şi în al doilea rînd pentru că orice distribuţie vine cu un pachet impresionant de aplicaţii, de la suita office OpenOffice, la suport pentru programare (Eclipse, KDevelop – apropos, sunt implicat în traducerea website-ului KDevelop, dacă găsiţi ceva probleme, contactaţi-mă prin intermediul site-ului 😉 ) sau la jocuri. Evident, tot ce înseamnă audio/video player, web browser, nu sunt nişte necunoscute pentru distribuţiile de Linux.

Eu unul sunt un mare fan Fedora Core, şi RedHat în general, pentru că le recunosc contribuţia extraordinară pe care o au în evoluţia acestui sistem de operare (o proporţie generoasă din kernel-ul Linux este contribuţie a oamenilor @redhat.com).

Dar post-ul acesta al meu este despre Kubuntu. Dacă sunteţi începători, vă recomand Ubuntu (fratele mai mare al lui Kubuntu) care este distribuţia ‘originală’. De ce? Pentru că în primul rînd e mult mai folosit, installer-ul este (din cîte îmi povesteşte Marmota) mult mai bine făcut, şi GNOME nu are nevoie de toate tweak-urile pe care le-am făcut eu ca să nu fiu dezamăgit de sistemul pe care tocmai mi-l instalasem. Dacă însă aveţi gust pentru KDE şi nu vă deranjează să vă prindeţi un pic urechile, Kubuntu e calea.

Instalarea vine ca distribuţie pe un CD/un DVD live, ce permite un preview al sistemului de operare înainte de a-l instala. Ce înseamnă asta? Bagi CD-ul în unitate, îl pui să booteze de pe el şi vezi ce înseamnă de fapt Kubuntu. Ai şansa să te joci un pic la setări, să te plimbi pe internet, şi toate astea fără să îţi atingă un fir de păr din sistemul tău instalat – ai acolo un icon de Install din care porneşte installer-ul. 6 paşi, 15 minute de copiere, şi ai sistemul gata.

Sfaturi (pentru a nu reinstala de patru ori ca mine). Ubuntu are o comunitate generoasă. Atît de generoasă încît poţi găsi howto-uri extrem de originale care îţi pot aduce sistemul într-o stare nefolosibilă. Singurul howto pe care îl recomand, deocamdată, este cel de la Ubuntu Guide.org, mai exact cel pe care l-am folosit eu: ‘Unofficial Ubuntu 6.10 (Edgy Eft) Starter Guide‘.

De asemenea, mai recomand conexiune la internet generoasă. Se pare că mirror-urile ubuntu merg excelent, cel puţin la conexiunea pe care o am eu am avut download-uri de 500KB/s (şi acesta este all-time-record).

Observaţiile mele:

  1. Nu 64bit. Nu dacă vrei să ai plugin-ul de flash – este cam singura chestie care lipseşte, dar e un motiv suficient de puternic ca să nu îl folosiţi. Da, ştiu, există nişte modalităţi de a instala firefox pe 32 de biţi, şi a-l folosi aşa… Dar nu aşa ar trebui să se comporte o distribuţie. Eu unul sunt sătul de soluţii ‘de mînă’.
  2. Installer-ul pentru i386 are nişte buguri: mai precis nu e capabil să îşi demonteze partiţiile dacă erau deja montate. Şi problema e că le montează automat. Suspectez însă că e problemă de power-user, pentru că eu aveam deja o partiţie cu label /home, şi poate că pentru un sistem curat nu face probleme. Nu ştiu precis. şi deocamdată nu mă interesează
  3. Urmaţi soluţiile de pe ubuntuguide.org întîi. Activaţi toate repository-urile PentruCăMerită (TM). Paşii corecţi de a face treaba: instalaţi kubuntu, aşteptaţi ca updater-ul să spună că are nevoie de update-uri, după update rebootaţi, puneţi suportul pentru placa video (dacă e NVIDIA sau ATI, e destul de simplu), porniţi apoi adept_manager şi instalaţi msttcorefonts, firefox-ul, pluginurile de java şi de flash, apoi mplayer-ul şi xine-ul, cam tot ce se poate de-acolo. Desigur, şi w32codecs (căutaţi codec în Adept). Cam asta am făcut eu.
  4. Cîndva după vreo jumătate de oră, o oră, poate mai mult (nu mi-e clar dacă i-am dat eu ‘upgrade’ sau nu) s-a oferit să-mi facă upgrade la ultima versiune, 7.04. Asta a însemnat vreo 30 de minute de download generos şi vreo 30 de minute de upgrade-uri, dar MERITĂ (TM).
  5. Enjoy.

Recomandările mele:

  • amarok, player-ul audio din KDE. E fantastic.
  • pentru a folosi konsole (terminal-emulatorul din KDE) selectaţi fontul “DejaVu Sans Mono” (eu îl am Regular, size=12). Raul se plîngea că este lent. Nu, nu este – lentoarea vine de la fontul folosit. Sau îmi spunea că alternativa ştie semitransparenţă. Şi Konsole ştie (Settings->Schema). Konsole a fost şi a rămas emulatorul meu favorit de terminal.
  • Umblaţi cu încredere prin meniurile de setări de Appearance. Şi, ah, scoateţi toate opţiunile la Launch Feedback (pentru asta trebuie să porniţi manual kcontrol, eu nu am găsit o altă cale).

Este foarte greu să judeci o distribuţie de Linux, pentru că un singur aspect contează. Nu pachetele în sine (care pot exista şi pe alte distribuţii), ci INTEGRAREA. Iar Kubuntu are cîteva probleme la capitolul integrare – probleme care s-ar putea să se datoreze şi faptului că am avut setările de pe Fedora ‘in place’. Un clean install s-ar putea să fie mult mai uşor de configurat la început. Ce concluzii pot eu să trag? În primul rînd, Ubuntu/Debian cîştigă enorm prin dpkg-apt-aptitude. Un updater extrem de rapid este ceea ce îi lipseşte şi lui Fedora (yum e MULT prea lent, deşi se presupune că oferă mai multe facilităţi… oh well???). În al doilea rînd, Ubuntu cîştigă prin integrarea multor non-free-uri. Livna mai repară din problemele acestea la Fedora, şi din cîte am înţeles, aşa cum Fedora îşi unifică repository-ul Core cu Extras, e posibil să existe o unificare şi pentru repository-urile extra de Fedora. Adept este o unealtă excelentă (eu folosesc KMenu->System->Adept Manager-ul, care e un pic diferit de acel KMenu->Add Remove Programs). Apoi Ubuntu cîştigă foarte mult prin includerea multiverse-ului – o mulţime de soft care nu e controlat de echipa Ubuntu, dar care ‘just works’. Şi în multiverse se găsesc destul de multe jocuri şi chestii interesante. (nu aruncaţi cu piatra dacă am greşit denumirea).

Ce mi-a mai plăcut? KDE. KDE aşa cum l-am simţit/văzut după o compilare ‘ad labam’ (‘de mînă’ în latină, nu vă gîndiţi la prostii golanilor!). KDE rămîne desktop environment-ul meu favorit. De ce rămîn pe Kubuntu şi nu mă întorc pe Fedora: 50% pentru că distribuţia de KDE e curată, dar nu sunt scoase chestiile non-free cu forţa (nu ai nevoie de genoflexiuni ca să faci playback de mp3-uri) 50% pentru repository-urile ENORME de pachete şi updater-ul extrem extrem de rapid. Însă nu voi recomanda Ubuntu pentru professional use pînă cînd nu o să fiu în stare să creez de mînă un sistem Ubuntu într-un chroot jail (aşa cum am făcut cu Fedora). Dar acestea sunt deja probleme de Power User. Dacă va fi cazul să instalez un Linux pentru taică-miu (proaspăt utilizator de calculator/internet) atunci îi voi instala Ubuntu.

Am abandonat Fedora? Nu, nu chiar. În primul rînd, aştept cu nerăbdare Fedora Core 7 – cu KVM integrat şi tot ce urmează; sunt încă suporter Fedora. Pînă atunci o să rămînă instalat kubuntu. Nu e rău. Integrarea e făcută curăţel, aptitude e splendid, şi comunitatea e generoasă în programe integrate în repository-uri. Încă mai testez, dar îmi place.

PS: Numai ce stăteam de vorbă cu SEAL despre ubuntu, şi mi-a crăpat X-ul, fără nici un motiv/hint de ce. Ca să pun şi concluzia asta pe blog: Da, (k)ubuntu e frumos, dar Fedora are parte de mult mai mult QA, şi se simte.

Comments are closed.