Unde sunt femeile influencer? Nu sunt

… și nu doar ele lipsesc la apel. Dar haide să vorbim un pic de ele, ca apoi să extindem un pic problema.

Într-o postare care a devenit un măr al discordiei, Radu se întreabă unde sunt femeile influencer. Când Radu folosește cuvântul „influencer” se referă cel mai des la piața de pornografie soft de pe Instagram, unde o mulțime de femei se dezbracă și pozează pentru multe vizualizări, vânzând din când în când câte-un produs. Poate că definiția este self-serving, pentru că se referă la oamenii cu care el concurează în mod direct pentru participarea în campanii – ori ce campanie pentru un produs serios pe care o preia o X de pe Instagram poate că ar fi putut ajunge să fie promovată prin blogul lui.

Discuția legată de valoarea soft-pornografiei în promovarea produselor e foarte complicată, și nu o dată Vali sau Andrei au scris articole foarte bune pe tema asta; dar revenind la Radu, îmi dau seama că are loc acolo o disonanță cognitivă. Radu își dorește o autoare de articole de fond, o voce feminină care să aibă adâncime și profunzime, dar vorbește exclusiv cu autoarele de pornografie soft, pentru că sunt cam singurele care au rămas în activitate. Le cere niște lucruri pe care ele nici nu și le doresc, și nici nu le-au practicat vreodată.

Și poate că e cazul să remarce că lipsesc vocile feminine care să se exprime în scris în mod consecvent. Excluzând femeile care lucrează în jurnalism, care foarte des își pierd individualitatea în spatele organizației pentru care scriu, nu prea există multe voci remarcabile, care să fie la fel de citite ca blogul lui Vali, Cetin sau Radu. De ce? Eu am identificat câteva probleme, dar sunt sigur că sunt mai multe.

Garda veche care s-a retras și nimănui nu i-a păsat. Acum câțiva ani o urmăream pe Corina sau pe Andreea, dar ele și-au redus vizibil activitatea în momentul în care au plecat din România. Cumva normal, dar nu le-a luat nimeni locul. Nu a venit nimeni să umple spațiul liber lăsat de ele, și nouă nu ne-a păsat suficient cât să „căutăm înlocuitor”. Și nu de acum, ci din 2010 (o să revin un pic la punctul ăsta pe final).

Femeile-blogger care s-au retras în cercuri din ce în ce mai strâmte, pe nișe în care nu mai comunică în afara bulei lor. Dau doar un exemplu, pe Anne-Marie Chelariu, care acum activează pe Youtube ca Ms. AnneGreen, dar ar putea fi o mulțime de alte nume puse aici.

Anne are un clip pe tema violului așa cum o vede ea, pe care o să-l postez la finalul articolului, doar că problema mea e semi-anonimitatea în care se scaldă pe YouTube. Nu că 150K de vizualizări ar fi puține, ci pentru că mai toate titlurile care nu sunt clickbaity sunt la sub 20k, și pentru YouTube asta e o cifră mică, oricum ai întoarce-o.

Dar categoria cea mai dureroasă este cea a femeilor care au ceva de spus și care folosesc platforma Facebook. O urmăream acolo pe Nora Pavel, și sunt sigur că mai erau câteva femei care au ceva de spus și care sunt sigur că au spus ce era de spus acum. Numai că nimeni nu le trage de mânecă să își pună toate gândurile astea pe un blog, tocmai pentru că platforma Facebook devalorizează puternic cuvântul scris, promovând scandalul în locul dezbaterii și agresivitatea în locul dialogului. Am explicat în mai multe rânduri motivul pentru care m-am îndepărtat de Facebook, și de ce îl consider nociv, însă se pare că printre victimele platformei în România se numără și potențialele lidere de opinie.

E platforma de vină pentru faptul că în loc să aleagă dialogul, femeile care au ceva de zis întrețin, cel mai des, liste prelungi de block? Sau că aleg în locul comunicării agresiunea, scandalul, șocul? Că merg în extreme pentru a satisface algoritmii platformei și a atrage mai mult scandal? Da și nu, doar că legându-se de platformă, aceasta le-a modelat discursul; când adaugi faptul că Facebook duce în anonimat orice ai spus după 48 de ore îți dai seama că toate persoanele care o folosesc acceptă faptul că forța discursului lor dispare în 48 de ore de la ultima postare. Deci da, mult discurs feminin e perisabil, iar platforma Facebook l-a promovat să fie perisabil, de-asta de exemplu a devenit din ce în ce mai obositor să urmăresc pe oricine acolo: pur și simplu oamenii care au mulți followeri s-au transformat în mici Hitleri pe temele pe care le abordau, din cauza felului în care Facebook le-a modelat comportamentul, vocea, publicul.

E responsabilitatea noastră să căutăm înlocuitori pentru vocile feminine care au dispărut? E o întrebare serioasă la care nu am un răspuns bun. De exemplu nimeni nu a promovat-o pe Corina Georgescu pentru că e femeie, lumea a urmărit-o pentru că avea ceva de scris și pentru că conținutul produs de ea avea valoare. Există discurs – și discurs valoros, care merită promovat, doar că acum e înecat de platforma otrăvită. Poate e responsabilitatea unor oameni cu prestanță în online să educe în sensul ăsta. Să convingă oamenii să se desprindă de platforma pe care o au pentru a construi ceva mai solid și mai rezistent în timp.

Doar că e un lucru incredibil de dificil, și așa cum e imposibil să îl convingi pe Lucian Mindruta să folosească semnele diacritice, probabil va fi greu să le explici oamenilor din rat-race-ul Facebook că discursul lor nu are valoare din cauza platformei pe care o folosesc. Dar dacă Radu în loc să se certe cu autoarele de soft-porn ar reuși să convingă două-trei voci feminine să schimbe platforma, poate că lucrurile ar arăta altfel. Și nu doar femei. Poate că e timpul să salvăm vocile masculine sau feminine din Facebook, și să le readucem într-un spațiu accesibil public și mai sănătos decât platforma de scandal și isterie.