V de la Anarhie

VŞtiu, nu am mai dat veşti de ceva vreme, s-au petrecut cîteva lucruri despre care încă nu vă povestesc (pentru că încă se mai întîmplă).

Vreau însă să vă povestesc un pic acum despre primul comic-book pe care l-am citit după comic-book-urile publicate în revista Cutezătorii în care eroul muncii socialiste izbîndea mereu.

E vorba de “V for Vendetta”. Cei mai mulţi dintre voi aţi auzit de film, dar acesta e de fapt bazat pe un comic scris de Alan Moore. Pentru mine o revelaţie în ceea ce priveşte posibilităţile comic-ului de a exprima anumite idei. Mulţumesc lui Teo pentru ajutor în această descoperire 🙂

Voi fi extrem de laconic şi voi face o simplă listă de lucruri care mi-au plăcut (sau nu) la V for Vendetta:

  • Mi-au plăcut procedeele aproape cinematografice – tehnici importate clar din film precum close-up-ul (pe o pagină întreagă se face zoom pe un obiect esenţial). Ce e interesant e că nu mi s-a părut clişeu în măsura în care close-up-ul cinematografic începe să devină.
  • Comic-book-ul are două canale de transmisie, textul şi imaginea. Ce este interesant e că anumite secvenţe leagă două sau chiar trei fire paralele între ele folosind doar text şi imagine.
  • V for Vendetta e aproape exclusiv alb-negru. Lucrul acesta ajută în construcţia lumii ‘noir’, distopice, pe de alta parte îngreunează ‘slujba’ cititorului…
  • Există o mulţime de citate interesante, dincolo de acel VVVVV de care vă ziceam într-un post anterior, şi cîteva le voi pune mai jos.

Ce nu mi-a plăcut

  • Deşi a pus foarte mult efort în construcţia elementelor ajutătoare, personajul principal e lipsit de adîncime. V este cel care uneşte toate iţele pornite în universul distopic, şi în acelaşi timp este personajul cel mai puţin credibil, iar realizările lui aproape supranaturale. Îmi pare rău să o zic, dar filmul, fidel comic-book-ului în multe detalii, a reuşit (dacă ţin bine minte) să facă un personaj mult mai viguros din punctul acesta de vedere.
  • Promovarea anarhiei ca soluţie – V, teroristul, doreşte să demoleze lumea pentru a construi una nouă. O formă de extremism care putea fi speculată pentru a da adîncime personajului, dar care, din contră, luptă contra sa.

Ar mai fi cîteva lucruri, dar acum atît mi-au rămas în minte. Vă las cîteva citate care mi-au plăcut, cu speranţa că-mi veţi ierta stilul laconic, de om obosit:

It does not do to rely too much on silent majorities, Evey, for silence is a fragile thing… One loud noise and it’s gone

Noise is relative to the silence preceding it. The more absolute the hush, the more shocking the thunderclap. Our people have not heard the people’s voice for generations, Evey, and it is much, much louder than they care to remember.

The (domino) pieces can’t perceive as we the mischief their arrangement tempts: those stolid, law-abiding queues, so pregnant with catastrophe, insensible before the wave so soon released by the callous Fate… Affected most, they understand the least

Did you think to kill me? There’s no flesh or blood within this cloak to kill. There’s only an idea. And ideas are bullet-proof

Since mankind’s dawn, a handful of opressors have accepted the responsability over our lives that we should have accepted for ourselves. By doing so, they took our power. By doing nothing we gave it away

Alan Moore – V for Vendetta

Comments

V de la Anarhie — 1 Comment

  1. …Si nu zici nimic, nu tu mail, nu tu “neatza, am terminat V”…nica… bine…las’ ca vad oricum dupa saptamani postul asta, si uite-ma cum comentez:

    Te-as contrazice la faza cu personajul lipsit de adancime, dar nu am vazut filmul ca sa fac o comparatie.
    In schimb, indraznesc sa fac o supozitie: Daca adancimea personajului V nu era intentia initiala? Nu-l vedem decat rareori ca personaj stand alone, de cele mai multe ori ni se prezinta din perspectiva altora (vezi Evey – care are in tot comicul o evolutie similara cu societatea – de la stupoarea de la inceput, la speranta ca V va aparea din nou, in final).

    Nu prea vad cum “lucreaza impotriva sa” anarhia lui V, dar hai sa trecem peste, si poate om lamuri odata… V nu e alb-negru, dar are o paleta restransa de culori. Nu stiu ce varianta ai citit tu 😀 Sper ca la sfarsit ai vazut secventele cu “rosu” (care-i de fapt roz, dar nu intram in detalii) si cum alterna panourile, repetand figura lui V, obsesiv. Daca n-ai vazut, acum o sa observi, ha! 😀

    Inca mai am un almanah “Cutezatorii” 😀 Il citeam la mare si completam rebusurile 😀

    Ok, comment done.
    Treci si citeste Watchmen. It is now mandatory. All other activities must cease.