V from Vendetta

Știu, nu am mai dat vești de ceva vreme, s-au petrecut cîteva lucruri despre care încă nu vă povestesc (pentru că încă se mai întîmplă).

Vreau însă să vă povestesc un pic acum despre primul comic-book pe care l-am citit după comic-book-urile publicate în revista Cutezătorii în care eroul muncii socialiste izbîndea mereu.

E vorba de „V for Vendetta”. Cei mai mulți dintre voi ați auzit de film, dar acesta e de fapt bazat pe un comic scris de Alan Moore. Pentru mine o revelație în ceea ce privește posibilitățile comic-ului de a exprima anumite idei. Mulțumesc lui Teo pentru ajutor în această descoperire 🙂

Voi fi extrem de laconic și voi face o simplă listă de lucruri care mi-au plăcut (sau nu) la V for Vendetta:

  • Mi-au plăcut procedeele aproape cinematografice – tehnici importate clar din film precum close-up-ul (pe o pagină întreagă se face zoom pe un obiect esențial). Ce e interesant e că nu mi s-a părut clișeu în măsura în care close-up-ul cinematografic începe să devină.
  • Comic-book-ul are două canale de transmisie, textul și imaginea. Ce este interesant e că anumite secvențe leagă două sau chiar trei fire paralele între ele folosind doar text și imagine.
  • V for Vendetta e aproape exclusiv alb-negru. Lucrul acesta ajută în construcția lumii ’noir’, distopice, pe de alta parte îngreunează ‘slujba’ cititorului…
  • Există o mulțime de citate interesante, dincolo de acel VVVVV de care vă ziceam într-un post anterior, și cîteva le voi pune mai jos.

Ce nu mi-a plăcut

  • Deși a pus foarte mult efort în construcția elementelor ajutătoare, personajul principal e lipsit de adîncime. V este cel care unește toate ițele pornite în universul distopic, și în același timp este personajul cel mai puțin credibil, iar realizările lui aproape supranaturale. Îmi pare rău să o zic, dar filmul, fidel comic-book-ului în multe detalii, a reușit (dacă țin bine minte) să facă un personaj mult mai viguros din punctul acesta de vedere.
  • Promovarea anarhiei ca soluție – V, teroristul, dorește să demoleze lumea pentru a construi una nouă. O formă de extremism care putea fi speculată pentru a da adîncime personajului, dar care, din contră, luptă contra sa.

Ar mai fi cîteva lucruri, dar acum atît mi-au rămas în minte. Vă las cîteva citate care mi-au plăcut, cu speranța că-mi veți ierta stilul laconic, de om obosit:

It does not do to rely too much on silent majorities, Evey, for silence is a fragile thing… One loud noise and it’s gone

Noise is relative to the silence preceding it. The more absolute the hush, the more shocking the thunderclap. Our people have not heard the people’s voice for generations, Evey, and it is much, much louder than they care to remember.

The (domino) pieces can’t perceive as we the mischief their arrangement tempts: those stolid, law-abiding queues, so pregnant with catastrophe, insensible before the wave so soon released by the callous Fate… Affected most, they understand the least

Did you think to kill me? There’s no flesh or blood within this cloak to kill. There’s only an idea. And ideas are bullet-proof

Since mankind’s dawn, a handful of opressors have accepted the responsability over our lives that we should have accepted for ourselves. By doing so, they took our power. By doing nothing we gave it away