Vederi din China – ep. 1

Drum lung și obositor.

Asta e prima impresie a mea după o călătorie destul de îndelungată de data asta. Mult, foarte mult timp petrecut pe drumuri: Am fost la Shenzhen, Zhuhai, apoi iar Shenzhen, apoi Shanghai ca în cele din urmă să îmi închei călătoria cu o ședere mai lungă, evident, în Shenzhen. A fost o călătorie plină de experiențe și cu foarte puține momente de odihnă reală. Dar chiar dacă sunt aici, obosit de un drum mult prea lung (13 ore numai de la HK la Zurich) am promis că de data asta o să scriu mai multe despre China, și iată-mă la butoane, gata să mă țin de promisiune.

Poate că prima întrebare care vă vine în cap e: bine, dar de ce nu ai scris și de-acolo? Aș putea inventa zeci de motive pentru care nu am făcut-o. Dar singurul motiv adevărat e faptul că China e no-wordpress land. Și no-blogspot land. Și no-youtube-land. Și de fapt, cam no-site-cu-conținut-pus-de-useri-land. Este un lucru care revine mereu și mereu ca să întunece fiecare lucru plăcut pe care îl am de spus despre locul acesta.

Sunt atît de multe lucruri de zis încît nu știu despre care să încep să vorbesc. Ar trebui să încep, poate, să vă vorbesc despre lucrurile care mi-au plăcut, despre lucrurile care nu mi-au plăcut, despre oameni – dar de oriunde aș începe ar ieși un talmeș balmeș de nedescris. Așa că o să încerc să fiu un pic mai ordonat.

China e în momentul acesta cea mai puternică economie din lume. Nu glumesc, așa și e. Ferice de cei care își imaginează în prostia lor că iată, comunismul iese la rampă și demonstrează în sfîrșit capacitatea lui creatoare! Sunt sigur că stîngeii din România salivează acum exuberant cu gîndul la miracolul economic chinezesc. Vin să le stric petrecerea: nu comunismul chinezesc a realizat lucrurile astea, ci tocmai acei oameni și acele regiuni care sunt în zonele protejate economic (a se citi: cărora li se permite economia de piață). Două astfel de exemple sunt Shenzhen-ul și Zhuhai-ul; ele sunt orașe în oglindă pentru coloniile europene Hong Kong și Macau. Alt exemplu e Shanghai-ul – e un oraș plin de expați, care de fapt conduc principalele afaceri. Iar Beijing-ul este orașul olimpiadei – singurul oraș în care probabil o să găsești taximetriști vorbitori de engleză.

Progresul extraordinar al Chinei din ultima perioadă e dat de faptul că comunismul a creat rezerve serioase de mînă de lucru incredibil de ieftină, care acum e dispusă să lucreze pentru idei și minți euramericane. China e copiatorul globului – progresează enorm prin faptul că produce copii în număr mare la prețuri foarte mici. Spre deosebire de Japonia, de exemplu, economia Chinei nu e condusă de inovație, ci de preț.

Există o sumedenie de lucruri admirabile la China și la chinezi. Întotdeauna există un „dar”; poți alege să îl vezi, sau poți alege să-l ignori.

Urmăriți episoadele următoare. O să vorbim despre oameni, despre mîncare, despre zgîie-nori, despre orașe, despre magazine, despre cum să te înțelegi cu un chinez, despre cum să te descurci în general din rolul de stupid american tourist și alte asemenea. Poate o să mai punem și ceva poze… vom vedea 🙂