Veşti de la Moarte

Cel mai fain personaj din scrierile lui Terry Pratchett, Moartea, a avut de lucru zilele astea. Decisă să ia după ea doi oameni mari, pînă la urmă s-a mulţumit cu un gigant şi-un om mic.

Gigantul este Ingmar Bergman. Pentru cei ce nu ştiu, Bergman este unul din puţinii care au înţeles că arta cinematografică este o artă în primul rînd, şi a folosit pentru altceva decît prostituţie camera de filmat. Este foarte greu să rezumi opera lui Bergman într-un blog. Poate alţii mai pricepuţi ca mine o vor face – celor care nu l-au văzut încă pe Bergman la lucru le recomand filme precum A şaptea pecete (Seventh Seal) sau Persona. Ceilalţi ştiu despre ce vorbesc.

Omul mic a fost Teoctist. Despre viaţa lui puteţi citi un pic pe Wikipedia, despre opera lui puteţi afla mai multe privind bisericile din Bucu… Oh, nevermind, nu mai e nimic de văzut acolo, pentru că şi-a dat girul la campaniile de demolări a lui Ceauşescu. Şi a colaborat puternic cu Securitatea, pentru că altfel cum ar fi putut un fost legionar să conducă o biserică total aservită comuniştilor atei?

Noi să ne vedem de-ale noastre… Ingmar Bergman, rest in peace.

PS: După ce am mai citit ceva reacţii prin presă mi-a venit o întrebare mare în minte. Poate un om care a făcut mult rău să se întoarcă să facă un mare bine? Un lucru foarte important pe care vreau să-l reamintesc este faptul că împreună cu Papa Ioan Paul al Doilea a încercat o formă de conciliere a bisericilor catolice şi ortodoxe. Un lucru care nu ştiu dacă a fost iniţiat de Papă, dar în mod sigur a trebuit îmbrăţişat şi din cealaltă parte… Poate totuşi???

Comments

Veşti de la Moarte — 8 Comments

  1. Interesant. Dealtfel, mi-am revizuit un pic atitudinea faţă de Teoctist – Nu a fost un om atît de rău în cele din urmă. Şi a avut înţelepciunea de a face cîteva lucruri bune.
    Deci… Îmi retrag o parte din afirmaţii. Dar e o temă de reflecţie.

  2. Eu am făcut-o pentru că am uitat nişte detalii. Dar nu înseamnă că e mult schimbată atitudinea mea. doar un pic revizuită.