Viaţa, acest moment în spaţiu

Ne plac tuturor poeziile (bine, în 90% din cazuri nu e adevărat, dar eu mă refer la cei 10% dintre voi care au scris poezii în liceu sau înainte).

Ne place tuturor felul poetic de a te exprima, dar uneori poezia bate viaţa, care se ştie că bate filmul. Să spicuim acest exemplu:

Life is a moment in space” (pentru cei care nu mă cred, piesa mai jos):

Nu poţi să nu te opreşti să reflectezi asupra implicaţiilor versurilor. Viaţa este un moment în spaţiu. Profund. Dar ca să nu ai timp să te gîndeşti la aberaţia în sine, vine explicaţia, la fel de poetică: “When the dream is gone is a lonelier place”.

Iată ce a reuşit să facă poetul din prea mult lirism: spaţiul conţine momente, deci trăim într-un banal spaţiu tri-dimensional, spre deosebire de teoriile care consideră spaţiul cvadri-dimensional (cele trei dimensiuni plus timpul). Mai mult, momentele sunt localizate în spaţiu, călătoria în timp este posibilă pentru că presupune o simplă deplasare în spaţiu – deci luăm trenul spre acum vreo 20 de ani. Poetic, nu?

Universul poetic este totuşi paradoxal, pentru că deşi momentele sunt cuprinse în spaţiu, visele dispar, din ele, deci… mda, e clar.

Obiecţia mea iniţială era: “de ce, dom’le, nu pot ăştia să facă o piesă cu yoyo-uri?” E chiar atît de greu să cînţi prost fără yo yo-uri?

Să citim un pic versurile lui nenea Royce Da 5’9”, care ne încîntă urechile în această piesă:

Listen, yo

Introducere obligatorie, yo-ul e necesar, şi de asemenea, e semn că tre’ să asculţi, deci fii pe fază

Little Royce Nickel Nine, eyes wide with sight
With a future as bright as the light in the eyes of Christ
Ready to take on the world and whatever is in it

Pînă aici, dacă v-aţi încordat simţurile, nu aţi putut să aflaţi nimic, Poate doar că Dl. Royce are ochii mari cu vedere, şi are viitorul luminos. El şi România.

Proof read, sign, and seal whatever you finish

Tot ce terminaţi trebuie să recitiţi, semnaţi şi băgat în plic sigilat. Seamănă cu o lucrare de control? Nu căutaţi legătura, e un efort inutil.

I can only lead you while you’re on your quest for knowledge

Gandalf? Unde eşti, Gandalf? Condu-ne! (Gandalf e ăla care moare primul).

I’ma teach you to have sense and to respect the dollar

Respectaţi banu’, da? Că el vă face, el vă drege, el e cel care e scopul existenţei voastre plictisitoare. Pe de altă parte, ‘poetul liric’ zice să respect dolarul, Îl respect, ca pe un moşneag beţiv căzut în şanţ.

Hope for the best, and you’ll see, your world will be solid

Speră că o să fie mai bine, şi o să vezi că lumea o să fie solidă. E genul de speranţă care duce oamenii la în pragul disperării Cioraniene.

I’ma teach you the truth, even behind worldly logic

În caz că nu aţi observat, el vă învaţă adevărul, că deh, e singurul deţinător, domnul Royce Da 5’9”. Adevărul e dincolo de logica din cuvinte. Într-un fel, ce zice el aici e un act de reparaţie – ne pregăteşte pentru refrenul care nu va avea pic de logică, şi deci adevărul e dincolo de el.

This is life, cut and dry, days is bright, nights is dark

Şi pentru că are legătură cu tot ce ziceam înainte, asta e viaţa, tăiată şi uscată, şi desigur zilele sunt luminoase şi nopţile întunecate. Cu excepţia zilelor întunecate cu furtună şi a nopţilor de iarnă cu lună plină. Dar nu încăpea într-un singur vers, şi eroul liric nu reuşeşte să se concentreze mai departe de un vers. (pe romgleză, are attention-span-ul de un vers)

Fights get sparked, it’s almost like to get ahead

Chestia asta e permisă în limba engleză? Ce o fi vrut să zică?

You got to be twice as smart, the realities of life is harsh

Engleza ne omoară pe toţi, important e să fii de două ori mai deştept, poate reuşeşti să scrii forma corectă a lui ‘to be’. Licenţă poetică, fie, treacă de la mine. Important e să fii de două ori mai deştept. (şi o paranteză. Dacă eşti de două ori mai deştept decît eşti, asta nu înseamnă că nivelul tău de ‘deşteptăciune’ e 0? de studiat).

Just know that God’s keeping you level

Măcar un lucru e clar, deşi nu are legătură 🙂

He’ll even speak through the ghetto to reach you

Că doar Royce vine de la o şuetă cu Dumnezeu prin ghetou, nu? Vezi că te căuta. Era nervos. Foarte nervos.

Just to teach you that the streets is the devil

Deci drumul ăla care duce pînă la biserică… da, da, strada, ăla e diavolul. Ptiu, deci ca să ajungi la… trebuie să… Doamne-ajută, ne facem frate cu el pînă trecem puntea.

Everybody’s dishonest, different

Dar el vă zice numai adevărul. Mintea poetică e paradoxală, dacă toată lumea minte, chestie spusă de cineva care “I’ma tell you the truth” înseamnă că şi el minte.. deci… un sincer hă hă hă marinăresc

Which means that we’re dying by livin’

Ceea ce probabil înseamnă că mori pentru că trăieşti, deci dacă te sinucizi nu mori, pentru că nu trăieşti… ah, poezia.

Oblivious to the time that we’re given

Oblivious: lacking active conscious knowledge or awareness. Să nu uităm că timpul e un moment în spaţiu (reiese simplu dacă extrapolezi refrenul).

So you don’t prepare for the death, you live for the life
And live right like, do right by your kids and your wife

versurile astea merg împreună. Attention span: un vers şi jumătate. După aia se pierde în idee 🙂
Have fun as a child, yo them years is precious
The future brings fear and stresses as the year progresses

Viitorul are un singur an, şi deodată vedem că a legat două versuri. Foarte taaaaaare, frate! Barzo dobje, brat, cum s-ar zice.

You’re gonna turn a lot of them down, you’re gonna feel rejection

Dacă cele două afirmaţii sunt legate, înseamnă că îţi rejectezi diverse personalităţi paralele, de vreme ce tot tu simţi rejectarea.

You’re gonna tell a lot of lies and you’re gonna hear confessions

Aha, era o enumerare. Foarte interesant, o să fii destul de ocupat.

It’s a two way street when you deal in his presence

Who? What? Where?

Only your life can show that everything is real in this message
This is life

Yo… aş adăuga de la mine yo-ul că simţeam că lipseşte.

Vă las pe voi să analizaţi restul versurilor, probabil sunt prea profunde pentru mine.

Întrebări rămase deschise: de ce e nevoie de asemenea brutalizări excesive pe post de emanaţie artistică? De ce e nevoie de atît nonsens în versuri? Şi mai ales, de ce mă uit la filmul “Fotbal Shaolin Kung Fu”, cînd pic de somn aici?

PS: omul ăsta tot promite că o să ne spună adevărul, o să facă aia şi ailaltă… e un fel de ‘o să fim cei mai tari, cei mai meseriaşi… În viaţa următoare’. Nu de alta, dar nu reuşeşte nici să ne spună adevărul, nici să ne înveţe chestii… oh well.

Comments

Viaţa, acest moment în spaţiu — 6 Comments

  1. Liceu cimitir al tineretii mele 🙂

    Măh… nu mi-a placut niciodata rap, iar a numi un raper poet merge foarte departe. Aproape ca faci un oximoron aici 🙂

    Bun revenind la vremea tineretii mele, pe cand dupa revolutie apareau rapul, baietasii si apoi ceva mai tarziu prin liceu rapul autohton. Zău.

    Ia sa vedem, melodia de care pomenesti de ex. este o mare realizare a “poetului” care probabil in visele sale zdruncinate fie de blonde ce se bâțâie in masini fie de suspensiile bâțâitoare ale mașinii a auzit vocea inpiratiei nicaieri altundeva decat la Barbea Streissand: http://youtube.com/watch?v=BHqAllSQ_eM

    🙂 Stii in liceu si atunci in tinereturi nu puteam sa explic asa de bine cum pot sa explic acum de ce nu imi place rapul. Acum e simplu, pentru ca rapul este varianta americana a MANELELOR. Numa ca manelele au aparut mai recent.

    Cat despre autohtoni, si stiu ca iti plac unii dintre, dar ia sa luam Parazitii, ca exemplu. Una din melodiile lor e “parazitata” vocal pe linia melodica/instrumentala a Loreenei McKennitt (Tango to Evora). Dap, Parazitii canta pe Loreena McKennitt. Si cine mai stie de unde au luat alte chestii. Isn’t this cute? … But it’s wroooong! 🙂

    Ia sa vedem: oameni care dau din cap, masini care urla pe strazi la maxim melodii de rap, un fenomen sub-cultural, casetofoane pe umar… uhmm, vb de manele sau de rap?

    Oricum, parerea mea, muzica e arta ce gâdilă pe la ureche… nu zgârie. “Sugi P…” dat la maxim… doesn’t do the trick for me 😀 Desi neamului nostru homofob se pare ca ii place.

    “It’s getting hot in here/So take off all your clothes” un alt mare hit recent… hmm imi aduce aminte de clasa a 5-a or so, cand glume d-astea mergeau asa ca intre noi baietii pubertini imaginandu-ne si exersand replici idioate de agatat. Astazi face milioane 🙂

    Noh ce sa mai zic… decat ca raperii se apara cu chestia: “tu nu intelegi măh, tu nu înțelegi, taci din gură”. Îhî, e greu de înțeles “it’s getting hot in here”, deci bine ca exista o strigare si pentru cei asa ca ei, neînțeleși, pustii, singuri, suparati pe lume, cu casetofoane pe umar… etc

  2. Te-aş minţi dacă aş spune că nu mi-a plăcut rap-ul, şi că nu sunt piese pe care le-aş asculta şi acum cu plăcere. Inclusiv Paraziţii care, spre deosebire de super-exemplul pus aici chiar au piese în care versurile se leagă. Versuri, pentru că urmează o structură versificată, nu pentru valoare poetică.
    Trebuie să ştii unde să spui ‘STOP’. Să decizi ce e valoros, şi ce nu. E necesară o explicaţie mai largă pe care o să încerc să o găzduiesc în blogul meu, însă în general hip-hop-ul a reuşit să genereze şi valoare. Aşa cum, din cîte văd, ideea demenţială cu “Life is a moment in space” îi aparţine madamei Streisand, lucru care nu e spre lauda ei, pentru că omorîtă de lirism a spus o chestie fără sens (şi fără rost).
    Pe de altă parte, vocea e un instrument, şi muzica trebuie văzută ca un ansamblu de instrumente. Este singurul motiv pentru care astfel de dejecţii sunt considerate acceptabile, probabil – pentru că vocea lor sună bine, ca un instrument de percuţie. Eu unul nu sunt de acord cu lucrul ăsta, dar poate că nu contează că eu sunt de acord sau nu. Ceea ce vroiam să zic e că aici individul respectiv şi-a cam greşit vocaţia şi poziţia, şi că l-ar ajuta să se lase… Şi cei care îl ascultă să treacă peste aprecierea oarbă.
    Cît despre înjurături, a fost o vreme în care consideram înjurăturile Paraziţilor pline de umor. reascultînd piesele vechi ale paraziţilor am reuşit să discern care din înjurături ar putea avea valoare şi care nu. Într-un mod ciudat, foarte multe din înjurăturile lor sunt un portret legitim al României. Aşa suntem noi. Nu tu, sau eu, la modul individual, ci noi ca societate.
    Dar despre astea în postul pe care mi-ai făcut poftă să-l scriu.

  3. total offline: gandalf nu moare deloc. Filmele alea nu prezinta tot, ar trebui sa citesti cel putin urmatoarele carti despre universul Tolkienian ca sa-ti poti face o parere: Silmarillion, The Hobbit, The Lord of the Rings. Daca ai timp cauta si Tales of Middle Earth dar asta ar insemna inca 1000+ pagini peste cele ~3000 pe care ti le-am recomandat.

    Scuze offtopicul

  4. @mithrandir: O parte din cele x*1000 de pagini le-am citit, iar moartea lui Gandalf era doar pentru efectul comic 🙂
    @krossfire: Comparat cu gemenii tăi, recunosc, Royce pare chiar fluent. Dar măcar Twinşii au o idee fixă în cap. E bine să cunoşti oameni cu idei fixe, măcar ştii la ce să te aştepţi de la ei.

  5. Pingback: În apărarea muzicii hip-hop | Fly on the Windscreen