Viața fără piraterie și de ce iubesc Zonga

Acum două luni luam o decizie chiar mare. Într-o dimineață, trezit din somn cu capsa pusă, am decis să-mi șterg toată colecția pirat de muzică, film și carte. Hard-diskul meu s-a ușurat de cam 1TB jumătate de material. Întreaga poveste e pusă în mai multe cuvinte în seria ‘Adio piraterie’.

Acum, sunt sigur, sunteți foarte mulți care așteaptă să le zic cît timp m-a ținut treaba. Nu foarte mult, nu foarte mult. La scurt timp după ce  am scris articolele mi s-a făcut poftă de ascultat niște muzică bună. Niște BB King, niște Stevie Ray Vaughan, Pink Floyd, Led Zeppelin (cît credea lumea că o să rezist fără LZ I-II-III-IV?).

Și atunci am spus să-mi găsesc alternative. Să dau drumul la clienți de torenți și să downloadez de pe trackerele binecunoscute era ca și cum m-aș fi întors în noroi după ce am făcut un duș și m-am curățat, așa că …

Am căutat, și am găsit alternative. Radio online (evident, good old KOQX), grooveshark, Youtube… Dar cumva nu prea mi-au plăcut (iar Grooveshark știu că a început ca o colecție de muzică pirat). Și mi-am amintit că lumea se mai foia din cînd în cînd vorbind de Zonga. Am auzit prima oară de la Cristina Chipurici, și o vreme l-am crezut o chestie de fandoseală, de strîns piese de la cîțiva artiști locali, eventual o aplicație făcută la plezneală și cam atît. Mai văzusem succesul deosebit al lui e-ok, și mă pregăteam pentru un eșec extraordinar, o treabă foarte ‘românească’.

Primul plus: Vodafone + Zonga = love, deci am spus să profit de cele trei luni gratuite de Zonga. Îmi place cînd pot încerca ceva fără să am nimic de pierdut, așa că am ales o ofertă care mă costa zero lei, măcar o vreme. Și, din pană de inspirație, am căutat niște piese de care mi-era dor să le ascult – mai exact, niște piese de pe albumul Pictures, a lui Katie Melua. Un album superb (cred că cel mai bun al ei), și, evident, prima dezamăgire. Nu aveau așa ceva. Dezumflat (deja prefiguram un succes à la e-ok), am luat un playlist pe care îl recomandau ei, i-am dat drumul pe telefon la aplicație și am plecat la o plimbare.

După două zile uitasem deja de Zonga, noroc cu un mail de la ei, în care îmi recomandau un alt playlist. Am dat din nou drumul la aplicație, pe desktop de data asta, și am început să caut. Am găsit discografia The Cranberries, am făcut ochii mari și m-am pus pe ascultat Daffodil Lament.

Și apoi am început căutările. Led Zeppelin! Pink Floyd! SRV! După care am avut neobrăzarea de a căuta și un Eric Clapton, BB King sau The Cure. Muddy Waters? Check! Charles Mingus? Au! Buddy Guy? Este! The Clash? London IS calling! IAMX? Prezent. Depeche Mode? Chiar și cel mai nou album, Delta Machine. Natalie Merchant, Sarah McLachlan? Sabaton? Wow, the addict in me just came back to life!

Pînă acum sunt puține lipsuri pe lista mea. Katie Melua, albumele vechi, sau Delerium (Karma și Poem, absolut geniale albume), și mai sunt rare scăpări… dar au o colecție de muzică absolut GE-NI-A-LĂ! Iar prețul? Hai să fim serioși, e cît două beri mai acătării pe lună.

Vrei să te lași de piratat? La muzică e simplu. Pe bune, Zonga e beton. I love love love love it.