Videotutorialele sunt periculoase pentru învățare

Videotutorialele sunt în ultima vreme una din cele mai recomandate unelte de învățare. Este progresul absolut în materie de învățare - generații de studenți preferă învățarea prin video-tutoriale, care se desfășoară „la cerere”, nu după un program fix, și fără informația stufoasă din cărți. Predate într-un stil atractiv, videotutorialele ar trebui să înlocuiască profesorii, ni se spune. Articolul de față va veni, desigur, să argumenteze exact contrariul.

În zona programării, mai ales, abundă în ultimii ani de videotutoriale. Ca și creator și începător este o cale simplă să te faci remarcat - creezi o serie de videotutoriale, și explici diverse lucruri - oamenii caută pe internet lucrurile respective și le rezolvi o problemă, dezvoltându-ți o personalitate online. Pentru student e cu atât mai avantajos - dacă cel care realizează videotutorialele are un stil dinamic, plăcut, procesul de învățare ar putea fi (în teorie) ușurat. Înveți mai ușor cu un profesor bun, nu?

Videotutorialele nu sunt decât un „track” de dezvoltare - așa cum, acum 10 ani, toți programatorii care se credeau mai răsăriți începeau să-și construiască powerpoint-uri cu prezentări pentru conferințe. Să ajungi să vorbești la conferințe, ăsta era idealul. Acum e să faci videotutorialul cel mai popular.

Videotutorialele(VT) sunt o unealtă interesantă, care te pot ajuta să zgârii suprafața unui subiect. Dar dincolo de suprafață ai nevoie de câteva lucruri pe care un VT nu ți le oferă; ai nevoie de a înțelege cum funcționează lucrurile într-un fel în care poți asimila și „digera” lucrurile pe care le studiezi. Și spre deosebire de prezența la o conferință sau un bootcamp, videotutorialul are interactivitate zero. Urmărești, copiezi codul în fișierele tale, dai comenzile scrise pe ecran, le vezi cum rulează, confirmi rezultatul pe care îl are și instructorul, superb. Ai învățat cum se face X, Y, sau Z, un task foarte complex care, iată, poate fi redus la câțiva pași explicați în 20 de minute de video!

Experiența recentă și cea trecută îmi arată însă că în realitate cei care urmează VT-uri ajung să nu înțeleagă ceea ce fac - repetă ca o incantație magică ce se întâmplă pe ecranul lor. De fapt, video-ul descurajează învățarea pentru că nu are o componentă reflectivă - sigur, ai putea spune că poți să pui pauză și să cauți să vezi ce se întâmplă acolo, dar cei mai mulți nu fac asta, sau renunță foarte repede de la a face lucrul acesta, cu cele mai bune intenții.

Cei mai mulți ajung să consume video-ul, să replice pașii pe care i-a făcut instructorul, urmând ca problemele „reale” să fie rezolvate „mai târziu”, adică, de obicei, de altcineva. VT-urile se mulează excelent pe gândirea de „Minimum Viable Product”, pentru că e ușor să ajungi la un produs minimal, dar în momentul în care vei dori să rezolvi niște probleme mai complexe, lucrurile vor exploda în fața ta.

Și cel mai greu este pentru cei care încep să învețe programare pornind de la videotutoriale. Pentru cei care sunt autodidacți, pericolul e cu atât mai mare, cu cât la finalul unui astfel de tutorial ai o certificare internă că „știi” subiectul X, fără să fii confruntat cu probleme din lumea reală, și îți dă impresia că faci pași mari în a înțelege niște subiecte care altfel sunt enorme. Un video îți va zice ceea ce va zice tuturor consumatorilor acelui clip: „bravo, acum practic stăpânești subiectul ăsta”. Este ceea ce vinde VT-ul, sau cursul online, sau MOOC-ul. O cunoaștere de suprafață care îți pasează câteva incantații magice, și odată aruncat în afara reușitei acelor incantații magice apare „nu se poate” pentru că te-ai obișnuit săptămâni, luni, ani la rând ca totul să se poată rezolva cu un tutorial video, dar nimeni nu-ți rezolvă spinoasa problemă X’ pe care tu o ai și de care nimeni nu ți-a zis că ai putea-o avea.

Nu sunt complet contra acestui gen de producții, așa cum cred că conferințele nu sunt complet inutile (de fapt, anual, urmăresc vreo trei conferințe de C++ pentru a înțelege mai bine evoluția limbajului). Dar efectul lor e limitat, de suprafață, și dependența de videotutoriale îți va îngropa cariera. Alternativa? O carte. Și asta o să fie destul de dificil: să găsești o carte bine scrisă în ziua de azi pe un subiect modern e chiar dificil, pentru că cererea de carte tehnică a scăzut extraordinar de mult în ultima vreme.

Cartea sau manualul tehnic îți oferă acel spațiu de reflecție pe care niciun alt mediu nu ți-l oferă: capacitatea de a cugeta asupra lucrurilor pe care le înveți, capacitatea de a naviga și revizita ușor noțiuni și idei pe care să construiești lucruri. Spațiul temporal în care să consumi conținutul respectiv, să-l asimilezi într-o manieră care-l face coerent cu logica ta interioară. Că asta e ceea ce face un programator mai bun decât un alt programator: coerența logică și asimilarea conexiunilor logice, nu a informației „en-gros”.

Așa că dacă am un sfat pentru începători (complet începători, sau începători într-un subiect anume) este să abandoneze cât mai repede videotutorialele - să luați aspectele de suprafață pe care vi le împing tutorialele, dar încercați să procesați dintr-o sursă scrisă informația, în așa fel încât să-i înțelegeți logica. Chiar dacă VT-ul îți oferă satisfacția acoperirii unui subiect, e o acoperire superficială, care nu poate avea penetrarea intelectuală pe care o poți avea tu ca individ.

Dar eu mă grăbesc. Nu te mai grăbi. Graba strică treaba - lucrurile trebuie înțelese bine înainte de a le folosi. Asta, desigur, înseamnă că nu vei deveni fulstacu’ pe care și-l dorește toată lumea, înseamnă că nu vei putea pune că ești expert în zece sisteme de baze de date și patruzeci de limbaje. Dar există și un upside. Majoritatea lucrurilor funcționează la fel. Înveți să folosești o bază de date bine, următorul sistem va fi „cam la fel”. Pentru că ai înțeles bine lucrurile de la prima bază de date, îți va fi ușor să regăsești soluțiile căutate în spațiul pe care ți-l aduce a doua bază de date. E cam același lucru, doar există elementul X, Y, Z care diferă. Ok, alea sunt trei concepte, nu 100, și pentru tine sunt zero incantații de memorat. Incantațiile memorate îți scad capacitatea intelectuală, fiecare lucru pe care trebuie să-l memorezi scade din ceea ce poți face și ce poți crea.

Nu uita că dezvoltarea de software este o zonă creativă. Nu rezolvi nimic cu memorare de incantații, nu e nimic creativ în incantații.