De ce „nu votez” e o strategie perdantă

Am scris și prin alte părți, dar mă gândeam că e cazul să pun și-aici ca să rămână. În 2012 am fost pus față în față cu o alegere complicată. Băsescu (un tip pe care îl displăceam destul de mult) era suspendat de o coaliție monstruoasă formată din PNL și PSD. Dar să mă citez, că mi-e lene să rescriu acel text:

Am mai avut și acum câțiva ani dilema asta. Ca cetățean responsabil consider că e necesar să merg să votez. Acum însă lumea îmi spune că are strategie și că ar fi bine să nu merg să votez. Am mai făcut asta acum câțiva ani pentru a păstra în funcție președintele, sub atac din partea facțiunii rău-voitoare care acum a reușit să pună mâna pe putere. Principial vorbind, am refuzat să particip în acea mascaradă – aia fiind și strategia pe care un președinte nepopular a ales să o abordeze.

Dar acum vă întreb pe voi, ăștia care îmi spuneți să nu votez – ce credibilitate credeți că o să mai aveți când o să le spuneți oamenilor că e cazul să iasă la vot? Eu știu că nu am avut când le-am spus asta după ce le zisesem să boicoteze referendumul. Oamenii s-au pișat pe el de vot, că li se părea că e o bagatelă, o prostioară pentru naivi. Așa că îmi puteți explica, vă rog, cum pot eu să le recomand oamenilor care mă urmăresc să nu meargă la vot?

Un pic de istorie

Problema doar începe aici. 2012 – un președinte nepopular a ales această strategie. Pentru a păstra acel președinte nepopular, singura armă a fost neprezentarea. Care a fost rezultatul? Băsescu a mai stat în scaun vreo doi ani, dar USL-ul a considerat că a câștigat acel referendum și și-a impus forța cu pumnul. La alegerile care au urmat au câștigat cu o majoritate atât de sufocantă încât dacă se făceau alegeri uni-nominale pe bune (a fost un sistem combinat), USL-ul ar fi avut 100% din voturi. Cam ca Partidul Comunist pe vremuri.

Vibe-ul USL-ist nu a dispărut. USLașii de-atunci au rămas geană pe Antena3 și și-au luat propaganda, pentru că ceea ce a unit USL-ul a fost ura de Băsescu, și motivul urii a persistat atât de tare că și acum Mircea Badea mai scapă involuntar câte-un băsist când vorbește cu nevastă-sa despre cumpărături. Ura a rămas acolo. Când Crin, cel mai slab om care a cochetat cu președinția României1)într-o țară care l-a avut pe Constantinescu asta spune foarte multe a trădat USL-ul, oamenii au migrat spre PSD. PSD a pierdut la mustață alegerile prezidențiale, și a câștigat fără drept de apel alegerile din 2016. Ce a făcut societatea civilă între timp?

În 2014 se pișa pe el de vot. A părut o atitudine rezonabilă – mai ales că victoria a fost asigurată, ca niciodată, prin neprezentare. Într-o Românie în care INS e incapabilă să numere câți oameni sunt în România, neprezentarea a fost metoda de luptă politică. Neprezentarea ca vot de blam! Noi, generația tânără, vrem să arătăm că nu suntem reprezentați în povestea asta! Jos! Huo! Etc.

Ce povestesc aici e istorie. În 2016, răul a învins în cele din urmă. Coaliția monstruoasă, PSD+ALDE cu opoziția fictivă făcută de PNL, a câștigat parlamentul. Puținii care s-au mobilizat, USR-ul, au ajuns în Parlament pe votul a vreo 10% din cei prezenți – foarte puțini. Pe hârtie, lucrurile ar trebui să stea altfel. Teoretic, românii s-au săturat de hoți, de comuniști, de PSD. Practic, suntem incapabili să mobilizăm oamenii care sunt nemulțumiți, și care ajung să își dea votul pe un mic și-o sticlă de ulei.

Votăm sau nu votăm?

Urmează un referendum pe o temă care nu ne convine. Da, e o prostie să pui o astfel de notiță în Constituție, și mulți dintre noi, ăștia care avem 12 clase și nu suntem analfabeți-funcțional suntem oripilați de faptul că oamenii se întreabă lucruri de genul ăsta. Și am găsit, credem noi, soluția perfectă pentru acest referendum. Nu ne prezentăm.

E o soluție facilă. Știm că INS-ul e prost și nu știe să numere. Știm că nu au de unde să apară atât de mulți oameni. Suntem destul de siguri că nu sunt capabili să adune 30% din populația cu drept de vot înregistrată de INS. Dar dacă adună? Și chiar dacă nu adună, la sfârșitul acelui referendum vom ști doar că x% din populație (pe cel mai consistent lot statistic, în loc de 1000-2000 de respondenți sunt câteva milioane) dorește acea corecție în Constituție. Suntem gata să ne asumăm lucrul ăsta?

Resentimentul post-referendum-invalidat a fost și mai mare decât resentimentul dinainte. Băsescu nu a mai existat ca președinte pe plan intern decât ca autor de glumițe la adresa lui Ponta. Oamenii care discutau anti-Băsescu aveau și cifrele: 87% din români au zis că nu-l vor. Cum sună un 87% din români vor ca persoanele gay și lesbiene să nu poată să-și întemeieze familii?

Bine, dar riscul e prea mare, veți zice. Nu dorim să ne asumăm acceptarea acelei alegeri. Ni se pare strigător la cer faptul că suntem întrebați despre lucrul ăsta. Vrem să invalidăm propunerea. Dar ei au strâns milioane de semnături. Sigur, majoritatea false, dar nimeni nu le-a verificat, și nimeni nu a făcut încă pușcărie pentru falsificarea vreunei semnături de-acolo – în lipsa contestațiilor, lista de semnături rămâne valabilă. 3 milioane de oameni vor o prostie în Constituție.

De ce „nu votez” e o strategie perdantă

Și știu, dacă vrem să câștigăm treaba asta e un efort extraordinar. Trebuie mers și vorbit cu oamenii, explicat de ce e un lucru rău să pui așa ceva în Constituție. Trebuie convinși oamenii cu argumente, pentru că la modul foarte serios, nimeni nu e foarte motivat să dea mită electorală pentru referendumul ăsta. Dar nu facem lucrul ăsta pentru că e greu.

Doar că așa se câștigă alegerile: greu. Cu mult efort. Ajungând la oameni, vorbind cu ei. Nu trebuie să așteptăm să îi ia cu coasa pe toți ăștia care votează cum nu ne convine, că o să ne uităm după aia să vedem că PSD-ul a fost votat și de oameni cu studii, și de oameni tineri, și că au cea mai puternică organizație de tineret. Neimplicarea nu e o soluție. Din contră, având în vedere că această modificare a Constituției e fără consecințe (la modul real, modificarea Constituției are zero consecințe) poate ar fi cazul să încercăm să vedem cât de mulți putem convinge să se implice pentru o cauză care e corectă din punct de vedere moral (cel puțin pentru noi). Pentru că e foarte simplu să ameninți cu absența2)în cuvintele lui Negruzzi: „de nu mă voi scula pe mulți am să vă las în pace!” — sunt sigur că era ceva de genul ăsta.

Și poate e momentul să aflăm în ce țară trăim. Și să mergem la vot chiar dacă știm că vom pierde bătălia.

Dar prevăd că oamenii care au o voce să vorbească vor explica din nou cum neimplicarea e soluția. Și doi ani mai târziu, când PSD va câștiga din nou alegerile, vor continua cu neimplicarea, explicând cum singura soluție e emigrarea, și mirându-se de ce lumea nu vine la vot. Păi pentru cine să voteze? Pentru cineva care nu se prezintă la primul semn că va fi înfrânt?

Atitudinea asta îmi amintește de Presadă în Senat, aproape plângând de îndată ce pune mâna pe microfon că „noi știm că nu o să votați pentru propunerea USR că e a USR-ului”, uitând că ea e acolo ca să convingă Senatul să îi voteze legea, nu ca să explice clar de ce Senatul ar trebui să respingă legea. Tăria de caracter se demonstrează și încasând pumni și ridicându-te la loc, să lupți. Că, până la urmă, așa se luptă la categoria grea.

Deontay Wilder, un tip care a ajuns campion la categoria grea, și care probabil a luat și ceva pumni, doar că a dat mai mulți.

NOTES   [ + ]

1. într-o țară care l-a avut pe Constantinescu asta spune foarte multe
2. în cuvintele lui Negruzzi: „de nu mă voi scula pe mulți am să vă las în pace!” — sunt sigur că era ceva de genul ăsta

7 Replies to “De ce „nu votez” e o strategie perdantă”

  1. Radu

    În cazuri similare cu referendumul ăsta “pentru familie” nu va funcționa niciodată strategia asta. Pentru că din start agenda CpF va fi mult mai mediatizată decât orice argument logic împotriva ei. Este mult mai simplu să sperii lumea că vin armatele homosexuale să-i violeze decât să realizeze că ceea ce votează ei este o tâmpenie. Mai ales atunci când din cetățenii cu drept de vot ai mare majoritate rurală la limita analfabetismului funcțional.
    Personal în general consider referendumurile pe teme de genul ăsta (sau brexit/grexit și altele ) o tâmpenie pentru că “nea Ion” nu are capabilitatea de-a înțelege ce implică alegerea făcută de el. Sunt niște decizii pe care ar trebui să le ia reprezentanții lor aleși în parlament, în limitele legislației.
    Referendumul pentru demiterea președintelui e altă mâncare de pește. Acolo votul popular a decis președintele, mi se pare firesc ca tot votul popular să-l dea jos.

  2. Perkele

    Eu la referendumul CpF nu ma duc pentru ca refuz sa validez asta ca o tema relevanta de discutie. Sa se duca aia 3 milioane care au semnat petitia, PSD-ul si cu ALDE si PNL-ul care ii acuze pe cei dinainte ca nu fac referendumul mai repede. Eu nu ma deranjez sa validez o non-problema si sustin cu tarie ca oamenii normali la cap nu ar trebui sa pice in capcana asta, in care a picat si Nicu Sordan si vreun sfert de USR. Ma duc sa votez la locale, parlamentare, europene si prezidentiale, adica la alegerile care conteaza, dar la travestiul asta nu ma duc.

  3. Perkele

    PS: in referendumul CpF nu conteaza procentajul daca numerele sunt suficient de mici. Daca din 500.000 de trogloditi, 95% au votat anti-homosexuali, votul lor e total irelevant, dar o data ce numarul votantilor ajunge pe la vreo 2-3 milioane, atunci deja vorbim de un vot legitim, indiferent daca e da sau nu.

  4. Iulian-Nicu Serbanoiu

    @Perkele

    Vezi ca nu e vorba de “anti-homosexuali”. Mai bine documenteaza-te putin referitor la referendum.

    Din comentariile de pe aici inteleg ca nu se discuta problema de baza: familia, scopul familiei, copilul ca element al familiei.

    Aici discutia e foarte delicata si, personal, nu ma consider capabil sa emit pretentii in domeniul asta. Sunt in schimb dispus sa ascult voci care privesc problema din mai multe unghiuri: psihologi, politicieni si, de ce nu, biserica.

  5. Remington Steele

    Vor aduna foarte ușor cei minim 30%. După slujba de la biserică, popa va merge în fruntea coloanei de enoriași către secțiile de vot, pentru că BOR va fi unul dintre agenții activi ai referendumului, PSD nici nu trebuie să facă vreo campanie. Mai dă 20 de milioane de euro pentru catedrală și gata campania.
    Reprezentarea în parlament e oglinda ultra-fidelă a poporului român. Imensa majoritate urmărește doar o mică ciupeală, un mic furtișag, o șpăguță mică, să mai fure de ici de colo, să mai ia ceva de la stat pentru că au crescut cu mentalitatea că dacă e al statului, e al poporului. Ăia 10% care au rămas în afara furtișagului sunt ăia care muncesc.

  6. Serafim

    Boss. În fiecare dintre cele două tabere sunt în felul următor: indivizii angajați pe subiect și indivizi duși de val.

    La pro-referendum sunt ăia mai homofobi așa din fire și ăia conectați la ce se întâmplă afară și angajați ideologic.
    La anti-referendum sunt ăia luați de valul toleranței și ăia, din nou, conectați la EU și angajați ideologic.

    Cum tu nu-mi pari a fi angajat tare ideologic, sunt de părere că ești puțin cam deconectat de la subiect. Că povestea asta cu căsătorie gay nu e așa simplă pe cât o prezinți, gen toleranți vs homofobi sau PSD-antiPSD. Cred sincer că dacă mai cercetezi subiectul nițel o să-ți dai seama de ce există referendumul și cum e pe afară cu status-quo-ul minorităților sexuale (dincolo de interentele fake news).

    În rest, dacă aș susține tabără cealaltă, aș fi perfect de acord cu ce ai scris.

    Cu bine!

  7. Barbu

    Argumentul-sperietoare cu “nu vine lumea la următorul vot” e invalidat 😉 chiar de exemplul omis: alegerile pentru președinte.
    Iar provocarea cu “ieși la bătaie chiar dacă sigur ți-o iei” e golănism bun în spatele blocului.

Comments are closed.

Sprijină dorinlazar.ro

GDPR

Uniunea Europeană vrea să vă informez că nu vă folosesc datele personale pentru nimic. Și o fac aici.