Vrem de toate și orice, vrem să fie ce nu e. URAAAAAAAAAAA!

Într-un efluviu de implicare socială, sindicaliștii au decis că e momentul să acționeze. De bună seamă nu îndemnurile la muncă mai bună și mai productivă sunt cele care îi cheamă în diverse locații prin București. Nu dorința de a îmbunătăți aparatul de stat, sau dorința de a aplica soluții mai dure, dar mai eficiente pentru ieșirea din criză. De asemenea, sunt sigur că nici dorința de a îi pedepsi pe cei care ani la rînd au furat statul român prin contracte în defavoarea statului. Nu pentru a trăda diversele mașinațiuni prin care actualii guvernanți sau foștii au prădat statul român și comunitatea. Nu pentru a determina guvernul român să sprijine economia, producția, prin înlesniri ce să facă cît mai mulți români să-și dorească să fie mai eficienți, mai productivi, și să participe prin taxe micșorate ca procent, dar mărite ca volum. Nici pentru… Dar stai, pentru ce protestează sindicaliștii?

Sindicaliștii protestează pentru salarii mai mari. De unde, fraților? De unde? Dacă nu mai e? Dacă ați stat părtași la furturile din ultimii 20 de ani, dacă ați tăcut de frică? Unde vă era protestul cînd se fura pe rupte prin anii ’90? Unde vă era protestul cînd taxele tot creșteau, unde protestai tovarășe de la finanțe cînd înființarea unei firme dura n luni? Mereți, protestați, poate vă alegeți cu înjurături de la bucureștenii frustrați că ați omorît circulația printr-un oraș sufocat (printre altele) și de incompetența voastră. Mereți, dragii mei, mereți, alăturațivă celui care vă dă pomeni electorale, oricare ar fi el.

Mereți, protestați. Poate dați și o idee de unde să se mai fure banii. Statul e un producător de bani, deci el să vă dea. Mă întreb de unde. Chiar, tovarăși, cînd faceți un meeting pentru propunere de soluții meseriașe pentru salvarea economiei și a privaților care nu-și fac împrumuturi la bănci pentru că nu-și permit, că nu au siguranța unui job la stat 😉

Hai pa. La muncă cu voi.

Comments are closed.