Țin de două luni Windows în română și e ok

Acum două luni discutam despre localizarea în limba română, de faptul că localizările aplicațiilor sunt, în general, slabe, pentru că nu prea sunt utilizatori care să ceară localizare de calitate. Și dacă subiectul calității localizării e unul pe care îl rezerv pentru altă ocazie, până la urmă o localizare trebuie, într-adevăr, să fie folosită. Și pentru că vorbeam despre localizarea Windows-ului fără foarte multe date reale (nimeni nu prea avea Windows instalat în română), am decis să fac eu experimentul.

TL;DR: Nu e incredibil de rău. Nici pe departe atât de rău cât ar putea crede programatorii, cei mai vocali critici ai folosirii sistemului de operare în limba nativă. Nu e perfect, dar nici dezastruos.

Pentru a avea o experiență „out of the box” am decis ca în momentul în care am făcut upgrade la Windows 11 (de pe canalul de Insiders) să profit de faptul că trebuie să reinstalez pe curat sistemul de operare ca să securizez procedura de bootare și să îl pun de la început pe limba română. Un motiv în plus era faptul că în momentul în care aveam sistemul de operare în engleză, dar tastatura configurată pe limba română, Windows-ul îmi adăuga la un moment dat, într-un context pe care nu-l înțeleg, o tastatură în limba engleză, și mă încurca de fiecare dată când scriam ceva la calculator.

Instalarea a decurs cât se poate de lin. În realitate, comunicarea Windows-ului cu utilizatorul e minimală; traducerea e decentă, nu are nimic excesiv. Nu mai ai discuri amovibile sau alte năzbâtii de genul ăsta - mi se pare că este traducerea e suficient de matură cât să comunice natural cu utilizatorul și să nu semene cu o extracție de măsea pe viu.

Am așteptat două luni să văd ce anume mă-ncurcă cel mai tare. Aplicațiile pe care le folosesc cel mai des pentru dezvoltare (VSCode, Windows Terminal) le-am păstrat în limba engleză. Chrome l-am pus în română, dar și Chrome are o interacțiune minimală cu utilizatorul, comunică destul de puține și nu mă deranjează. Nu o să comentez foarte mult despre Chrome (DevTools are o versiune în limba română, și e ok).

Prima surpriză e traducerea numelor folderelor importante:

Numele sunt chiar acceptabile

Numele sunt chiar acceptabile

E logic, dar a fost prima interacțiune cu Windows-ul. Am dat din umeri, și am mers mai departe. Sunt logice, sunt naturale, e bine. A doua interacțiune a fost cu meniul de start.

Din nou, numele chiar acceptabile

Din nou, numele chiar acceptabile

Iarăși, fără surprize majore. La căutarea prin meniul de start știe să caute în limba engleză.

Nu e deloc rău

Nu e deloc rău

Dar când cauți cu și fără diacritice, se îneacă.

Când cauți fără diacritice găsești niște câmpuri din setări

Când cauți fără diacritice găsești niște câmpuri din setări

Când cauți cu diacritice, găsești altele

Când cauți cu diacritice, găsești altele

Cred că aici o să fie nevoie de o raportare de eroare la Microsoft - probabil o s-o fac dacă nu mi se face suficient de lene. În principiu ar trebui să scoată diacriticile și de pe textul căutat, și din textele în care caută, cred, dar poate știu ei mai bine. În orice caz, ăsta e în mod clar un bug. Pentru mine e destul de simplu că eu lucrez mai mult pe engleză, dar dacă aș căuta în română m-ar enerva destul de tare.

O pagină normală de setări

O pagină normală de setări

Probabil cea mai bună treabă e că nu-mi mai apare din neant o tastatură englezească în setări, care să se mai pună și ca fiind implicită. După o vreme m-am obișnuit și cu alegerile din lexiconul lor.

O alegere mult mai ambițioasă este să pui limba română la suita Office. Acolo cumva lucrurile sunt un pic mai complicate pentru că meniurile sunt și ele mult mai bogate și diferă de la versiune la versiune - ghidurile online făcute de amatori, răspunsurile la întrebări legate de „cum fac X?” sunt tot timpul date în limba engleză. Chiar azi am avut o problemă de genul ăsta, și recunosc că mi-a luat un pic mai mult timp să fac legătura între textul explicațiilor, în engleză, și interfața mea, în română. În cele din urmă m-am descurcat, cu probabil două minute mai lent decât îmi place, dar nu e ca și cum trebuie să petrec mult timp în Word/Excel.

Chrome în română e decent. La VSCode, îl folosesc cum vine el de la mama lui, și nici nu prea îi umblu prin setări, poate la un moment dat o să-l pun pe limba română (când o să mă simt suficient de relaxat încât să și încep să raportez probleme). Steam e în română de deja foarte multă vreme, și nu am prea interacționat cu traducerea, dar o știam destul de atroce. Din păcate traducerile făcute de amatori sunt cel mai des de proastă calitate. Mă refer la cele de la produse open source, sau care au community-translations. Steam pare că au apelat recent la un traducător ceva mai serios, că într-o vreme aveau o traducere atroce. Nici acum nu e perfect, dar e acceptabil.

Setările de la Steam

Setările de la Steam

Mi se pare un mit că aplicațiile în limba română sunt teribile. Foarte des oamenii care invocă „limba engleză e aia standard” de obicei tratează cuvintele englezești ca pe niște invocații mitologice. Dacă în loc de engleză ar fi fost vreo limbă moartă, dar ar fi stăpânit termenii din ea, ar fi preferat limba aia „că se înțelege mai bine”. Real, nu se înțelege mai bine, dar omul reține niște invocații magice, și le folosește ca atare, și sună mai „cool”.

Următorul pas sunt jocurile. „Ah, niciodată”, ați zice. Și eu aș fi zis la fel, până am văzut localizarea de la League of Legends, singurul joc pe care îl țin mereu pe limba română. Dorina Chiriac ca Tristana rupe malul.

De fiecare dată când insistați că „în engleză e mai bine” gândiți-vă că reluctanța voastră de a folosi produsele localizate face produsele mai puțin accesibile pentru copilul, bunicul, mama voastră sau prietenii voștri. O a doua limbă e un lucru bun de stăpânit, dar nu trebuie să devină obligatoriu. Sigur, nu propun prozelitism absurd. Nu trebuie să folosiți o localizare de proastă calitate, sau dacă trebuie să stăpâniți un vocabular comun cu cineva din Polonia, India, Zambezi și Mgambezia, sigur, limba engleză e cheia. Dar hai să nu o mai facem să fie ceva obligatoriu.