You suck at being a human being

Acest entry este dedicat tipurilor umane pe care le urăsc din toată. inima. Va fi o simplă enumerare, urmată probabil de un episod doi, pentru că e aşa uşor să uiţi nişte tipologii umane pe care le urăşti.

Primul model uman pe care îl urăsc este  cel al curvelor care dau lecţii de viaţă. Oameni care au reuşit sau nu (depinde de standardele fiecăruia), oameni după care umblă puşcăria, femei care au ajuns sus după foarte mult lucru ‘jos’, şi care dau modelul lor de succes ca o garanţie: “Am luptat, am muncit, am făcut…”. Ştim foarte bine cu toţii că nu au luptat/muncit/făcut nimic, că de fapt şi-au furat averile/poziţiile, şi că în cele mai multe cazuri au ajuns mari prin eforturile altora.

Al doilea model uman pe care îl propun urii colective este ‘omul de acţiune’. Scatofilul de serviciu, cum îl numesc cu drag toţi cei din jurul lui. Omul de acţiune de obicei porneşte în acţiuni magistrale, îndrăzneţe, pe care oamenii fără acest spirit de acţiune trebuie să vină şi să termine treaba. Omul de acţiune stîrneşte simpatia colectivă datorită atitudinii ‘muncitoreşti’. El nu se deosebeşte de tipul uman prezentat mai sus decît prin faptul că de cele mai multe ori e agramat, nu ştie să se exprime. Aici intră de obicei ‘lidării’, aceşti veghetori ai producţiei pe hectar, aceste metronoame umane ale activităţii la locul de muncă. Sunt sigur că aveţi şi voi un exemplu aproape de voi.

Oamenii care citează porcării. De exemplu, se pare că un citat celebru este “Frankly, I don’t give a damn”. Este o chestiune atît de simplă, în fond, este limbaj natural. Monopolizez expresia: “sticlă de bere”. Cînd folosiţi expresia “sticlă de bere” de fapt mă citaţi. Ha Ha, I am unforgettable. Am devenit legendă vie, omul care a scris “sticlă de bere”.

Mă enervează extraordinar oamenii care promit şi nu fac. Iar cînd acea persoană promite şi nu face lucruri majore, pe care te bazai, problema devine cel mai des extrem de gravă. Uneori ai şansa să pierzi enorm în viaţă bazîndu-te pe promisiunile altora… Şi cel mai des se întîmplă ca aceste promisiuni să fie goale… Aşa că adaug în lista oamenilor pe care îi urăsc acest soi de ignoranţi.

De fapt, adaug toate soiurile de ignoranţi. Fudulii, aroganţii… sunt demni de ură pentru că datorită lor toţi trebuie să minţim doar ca să supravieţuim. Şi nu e uşor – să te ridici la nivelul lor e chiar foarte greu. De ce trebuie să te ridici la nivelul lor, mă întrebaţi? Pentru că altfel eşti văzut ca un ‘freak of nature’. Devii antisocial pentru că nu ai ambiţia lor nebună de a strînge posesiuni şi pentru că eşti nemulţumit de tine însuţi. Nu ai voie să fii nemulţumit, nu ai voie să devii mai bun, cîndva între şcoala generală şi liceu se defineşte eul tău perfect şi transcedent, nu ai voie să devii mai bun. Sau da, devino mai bun dar trebuie să fii la nivelul lor. Al fudulilor, al aroganţilor.

Femeile. Cazul general de femeie, care se supără pe tot ce se întîmplă în jurul ei, care se bosumflă şi se aşteaptă ca bosumflarea ei să fie lege pentru toţi ceilalţi. Ea trebuie să conducă lumea prin bosumflări succesive. Urăsc femeile mai ales pentru iraţionalitatea pe care o afişează cu prea multă nonşalanţă. Nu numai că sunt iraţionale, dar ele trebuie să fie iraţionale! Aşa e necesitatea firii, ele consideră că e normal să fii aşa. Ei bine, nu, nu e normal, iar proştii de bărbaţi care vă îndură toate mofturile sunt duşi şi ei grămadă într-o categorie specială.

Categorie pe care nu o integrez aici, pentru că în schimb adaug feministele. Cele care consideră că sunt egalele bărbaţilor, exceptînd nivelul de muncă/inteligenţă/energie investit în ceea ce face, care trebuie să fie mai mic, pentru că (evident) ea e femeie. Tuturor femeilor care folosesc feminitatea ca paravan pentru incompetenţă, vă urez un simplu “you suck at being a human being”.

 Lista nu s-a încheiat aici. Lista e lungă, lungă de tot. Ar trebui însă să fie suficientă pentru a înţelege de ce sunt aşa de antisocial, de ce aveti discuţii dificile cu mine, de ce (în fond) vă urăsc. Va urma.

Comments

You suck at being a human being — 2 Comments