Zece lucruri (și jumătate) pe care oamenii nu le înțeleg în legătură cu pirateria

Am discutat de multe ori despre subiectul ăsta. Las aici un decalog al tuturor discuțiilor despre piraterie pe care le-am avut – dacă ai înțeles lucrurile astea e posibil să putem avea un dialog. În general refuz să mai discut pe subiectul ăsta pentru că oamenii cu care o fac fie nu au citit articolele mele despre piraterie, fie pur și simplu au ei argumentul încuietor prin care își justifică furtul.

  1. Nu e negociabil. Pirateria e furt. Oricum s-ar justifica, pirateria e accesul la un material prin mijloace ilegale, și trebuie privit ca atare. Există sporadic nuanțe((Mă refer în mod deosebit la ce se întâmplă în mediul academic, unde lucrurile au ieșit de sub control. O să revin cu o postare în legătură cu nuanțele legate de piraterie)), dar ele nu se referă la interpretarea motivului pentru care tu-ți tragi House of Cards chiar dacă îl ai disponibil mult mai comod și suficient de ieftin pe Netflix.
  2. Când ai la dispoziție sute de mii de ore de entertainment gratuit faptul că te plângi de prețuri e pueril. De exemplu youtube are și canale precum Timeless Classic Movies, archive.org strânge o sumedenie de lucruri interesante și disponibile gratuit precum 1000 de ore de Jazz clasic într-o singură colecție. Există site-uri precum OpenCulture care caută exact genul ăsta de materiale.
  3. Entertainment-ul nu e un drept, și nici nu e o obligație socială să mergi să vezi ultimul film.
  4. Oamenii uită foarte des că există canale Tv dedicate filmelor. Subtitrările sunt foarte OK și pe AXN și pe HBO și pe AMC.
  5. Nu există filme pe care trebuie să le vezi aici și acum. Poți aștepta până când îți vine comanda cu un BluRay cu filmul respectiv, că avem internet în case și ca să cumpărăm chestii prin el. Inclusiv seriale.
  6. Prin abordarea lor oamenii au devalorizat entertainment-ul și au ajuns niște consumatori pe bandă rulantă de entertainment – o adevărată spălare pe creier. Valoarea unei ore de entertainment a scăzut enorm și consumul e superficial. Cu alte cuvinte nu se mai uită lumea la conținut cu intenția de a se relaxa ci ca o activitate de consum lipsită de satisfacții. Un soi de masturbare – la fel de imediată, cu același rezultat, fără aceeași valoare de entertainment.
  7. Valoarea unei ore de entertainment scade – asta înseamnă și că entertainerii locali, fără resursele celor din afară, au de suferit – și de-aici rezultă sărăcia entertainment-ului local, de exemplu.
  8. Nu te prea poți plânge de calitatea entertainment-ului pe care îl furi pe țeava de Internet. Dacă tu nu cumperi mai multe producții precum cele care îți plac (să zicem horror) nu o să aibă nimeni cum să-și dea seama că mai multe produse de genul acela ar avea succes. Așa că nu o să producă mai multe filme horror de calitate, ci o să se vândă, poate, documentare despre viața lui Arsenie Boca, că aia se vinde. Voi de ce credeți că muzica anilor 200x-201x e atât de slabă calitativ? De ce credeți că singurele lucruri care se fac sunt partea a șaptea dintr-un film slab de acum 40 de ani și partea a șaptea dintr-o serie slabă de acum 15 ani?
  9. Legile nu îți interzic să împrumuți unui prieten un CD/DVD cu un film atâta timp cât îl deții legal. Dacă am fi o țară în care nu ne-am complace în furat, am putea avea o excepție precum cea din Elveția, în care e ok să dai prietenilor tăi înregistrări digitale.
  10. Dacă am dori am putea legifera și faptul că pirateria nu e furt, dar asta doar dacă am dori. Desigur, în momentul respectiv am încălca absolut toate acordurile internaționale, și nimeni nu ar mai cumpăra produsele românești, am ajunge în mizerie mai mare decât cea în care suntem acum, dar oricum votăm PSD, deci tot aia-i.
  11. [bonus] În momentul în care piratezi nu prea mai ai voie să te plângi de corupție și de politicieni care fură. Păi tu furi. Ei cum să nu fure? doar te reprezintă!