Zîmbetul obligatoriu sau tirania gîndirii pozitive

Societatea curentă a devenit obsedată de ideea de a te simți bine – de a gîndi pozitiv, de a inspira în jurul tău gînduri pozitive, în ciuda a ceea ce gîndești în general. Am găsit o prezentare scurtă, numită: „Zîmbește sau mori: Tirania gîndirii pozitive”, în care vorbitoarea demontează beneficiile gîndirii pozitive. Două puncte importante (din punctul meu de vedere) pe care le subliniază:

  1. Falsa putere a gîndurilor – din punct de vedere medical gîndirea pozitivă nu ajută atît de mult cît și-ar dori oamenii
  2. Pericolul auto-amăgirilor – vorbește despre cultura financiară afectată de gîndirea pozitivă care a dus la criza curentă.

Falsul optimism e dăunător, mai ales cînd vorbești despre ceea ce speaker-ul numește ‘antrenament de optimism’. Îmi place cum subliniază că școlile trebuie să dezvolte gîndirea critică, nu cea pozitivă.

Realismul intră foarte des în conflict cu gîndirea pozitivă – pentru că gîndirea pozitivă ignoră problemele și nu încearcă să le rezolve la timp. Societatea modernă confundă gîndirea pozitivă cu lipsa stress-ului – și desigur că un om care nu e stresat va reuși să facă față mult mai bine unor boli – dar asta nu înseamnă că trebuie să ne mințim pe noi înșine să fim pozitivi. Persoanele analitice sunt mai înclinate către depresii pentru că evident au parte de mai multă presiune din partea celor din jur – și înțeleg mai mult și asimilează mai mult stres.

Efortul de a fi pozitivi creează de fapt efectul invers – adîncirea în depresie și e foarte probabil (așa cum sugerează și vorbitoarea) ca presiunea pe care o punem pe cei din jurul nostru să fie pozitivi poate e chiar problema noastră cu a ajuta și sprijini pe cei care au probleme și de a-i ajuta să iasă din probleme.

În cele din urmă nu gîndirea pozitivă băgată cu forța pe gîtul oamenilor este cea care îi va face mai fericiți – și chiar dacă (din nou) nu sunt de acord cu cîteva puncte pe care le exprimă cea care ține prezentarea (de exemplu se contrazice pe sine făcînd apologetica pozitivismului lui Obama, arătînd de fapt că orientarea ei politică e contrară propriei gîndiri 🙂 ), prezentarea pune niște semne de întrebare interesante legate de cultura optimismului modern.

Merită pierdute cîteva minute cu prezentarea 🙂 Poftă la vizionare!